De ce avem mai multă încredere în serviciile secrete și mai puțină în Biserică

Dintre instituţiile executive, Armată beneficiază de cea mai mare cotă de încredere (64,6%), în timp ce ANSVSA înregistrează cea mai mică cotă de încredere (35,3). În ceea ce priveşte instituţiile sociale/private, de cea mai mare încredere se bucură Biserica (63,9%), în timp ce în patronate au multă şi foarte multă încredere 21,1% dintre români. Dintre instituţiile internaţionale, cea mai mare cotă de încredere revine ONU (52,5%), iar cea mai scăzută FMI (29%).

Dincolo însă de aceste date, sunt de remarcat anumite tendinţe pe care cercetarea le aduce în prim-plan. Spre exemplu, deşi cota de încredere a Bisericii este de 63,9%, trendul este unul constant descendent, având în vedere că instituţia bisericii beneficia de încrederea a 69,1% dintre români în sondajul INSCOP din luna martie, de 67,6% în aprilie şi de 66,1% în cercetarea din mai-iunie.

Cel mai probabil, tendinţa de scădere a încrederii românilor în Biserică nu poate fi disociată de scandalurile în care aceasta a fost implicată. Fie că vorbim despre cazuri de corupţie, de preoţi cărora li se aduc acuzaţi grave în comunităţile în care slujesc sau de dezvăluirea implicării feţelor bisericeşti în acţiuni de poliţie politică ca informatori sau colaboratori ai fostei Securităţi, toate aceste scandaluri au erodat încrederea în Biserica Ortodoxă Română.

Tendinţa de scădere relevată în cercetarea INSCOP este tocmai rezultatul acestor neajunsuri. De aceea, Biserica Ortodoxă Română este în situaţia de a-şi schimba strategia și de a căuta înlăuntrul ei resorturile necesare pentru a recâștiga încrederea credincioșilor, prin revalorizarea misiunii sale în raport cu societatea românească.

În contrast cu tendinţa de scădere a încrederii în Biserică, sondajul indică un trend ascendent în cazul unor instituţii executive precum SRI (de la 47% în martie la 48% în iulie), SIE (de la 46,2% în martie la 47,6% în iulie) şi DNA (de la 44,2% în martie la 47,4% în iulie). Explicaţia în cazul SRI şi SIE rezidă cel mai probabil în modul în care este percepută activitatea serviciilor secrete, adică acele instituţii “invizibile” care îşi fac treaba departe de tumultul scenei politice. O altă explicaţie poate fi aceea a lipsei unor pericole teroriste iminente în România, climatul de normalitate fiind asigurat şi de activitatea serviciilor.

În cazul DNA, trendul ascendent al încrederii de care beneficiază în rândul populaţiei trebuie corelat cu activitatea extrem de încărcată a instituţiei. Cazurile de corupţie pe care le instrumentează DNA sunt preluate pe larg în mass-media, iar expunerea mediatică a luptei anti-corupţie generează un efect pozitiv în ceea ce priveşte aprecierea activităţii instituţiei din perspectiva românilor. DNA este asimilată în fapt și Parchetului General, deși vizibilitatea DNA este mai mare. Rezolvarea cazurilor de corupție a dat probabil românilor impresia greșită că doar DNA se ocupă de rezolvarea cazurilor.