De ce discuţia despre modificarea regimului incompatibilităţilor este un mare fâs?

Întind o mână de ajutor tuturor aleşilor locali care nu au avut răbdare să se uite peste legislaţia în vigoare, atunci când vine vorba de regimul incompatibilităţilor. Este vorba despre termenul „retroactiv”, văzut ca soluţie pentru toate problemele lor, un termen atât de mult vehiculat de cei care nu înţeleg că nu este suficient să nu citeşti o lege, pentru a nu o respecta.

RETROACTÍV, -Ă adj. Care are efect și pentru ceea ce s-a petrecut în trecut. Sursa explicaţiei este DEX (varianta din 1986) şi îi are ca ţintă pe toţi cei care au vehiculat în aceste săptămâni ideea modificării regimului incompatibilităţilor, pentru că o modificare a legislaţiei ar fi echivalat, în opinia lor, cu dispariţia problemei. Ei bine, întreaga dezbatere creată de unii aleşi locali este, cum de altfel am subliniat şi în titlu, un mare fâs!

O eventuală modificare a legislaţiei în domeniul incompatibilităţilor NU are efecte retroactive într-o anumită speţă. Pe româneşte, incompatibilii de astăzi ar rămâne incompatibili şi mâine, pentru simplul motiv că deciziile ANI vorbesc despre presupuse stări de incompatibilitate identificate din 2008, 2009, 2010... şi până în prezent. O lege nouă ar clarifica situaţia incompatibilităţilor din momentul adoptării sale spre viitor. Adică ar veni în sprijinul unor situaţii similare care s-ar petrece a doua zi după publicarea textului în Monitorul Oficial.

Agitaţia din ultima perioadă, în care au fost vehiculaţi 1200 de aleşi locali incompatibili – un scenariu apocaliptic pentru administraţiile locale din ţara noastră, trebuie lăsată la o parte, iar lucrurile trebuie atent cântărite. În primul rând, trebuie spus din capul locului că ANI nu este instanţă de judecată. Dacă ANI arată spre un ales local sau funcţionar public şi spune că este incompatibil nu înseamnă că ANI are din start dreptate. Orice astfel de acuzaţie intră apoi în procesul juridic de confirmare sau infirmare a presupusei încălcări a legii, până la un verdict final, stări de incompatibilitate. Mai simplu spus, până la decizia finală a instanţei se aplică prezumţia de nevinovăţie.

Doar cei de la ANI ştiu numărul corect şi final de incompatibili pe care instituţia i-a identificat. În mod cert, nu poate fi vorba de 1200. Câţi ar fi, aceşti aleşi sau funcţionari trebuie să înţeleagă că noi, în România, nu suntem singuri, de capul nostru. Europa e cu ochii pe noi, MCV-ul bate la uşă, iar legile nu au caracter retroactiv.