De ce este bună decizia Guvernului privind proiectul de la Roşia Montană

Ultimele zile au făcut ca subiectul Roşia Montană să reaprindă spiritele în tabăra celor care se opun proiectului. Organizarea de proteste de către cei care sunt împotriva proiectului Roşia Montană a venit ca urmare a aprobării de către guvern a proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană. Următorul pas în adoptarea proiectului este trimiterea şi avizarea sa de către Parlament.

Organizaţiile non-guvernamentale care au criticat constant proiectul s-au mobilizat şi au început o campanie agresivă și manipulatorie în mediul online, dar şi în presă prin jurnalişti care le reprezintă interesele. Mai mult, aceste ONG-uri duc acest lobby agresiv la alt nivel, organizând proteste în mai multe oraşe ale ţării, dar şi în oraşe importante din Europa. Însă, acţiunile lor nu au în vedere şi beneficiile statului în urma începerii proiectului. Interesele locale pe care le-au dezvoltat ONG-uri precum Alburnus Maior, fac ca acţiunile lor să nu ţină cont de părțile pozitive ale unui proiect precum Roşia Montană.

Decizia Guvernului are la bază o îmbunătăţire clară a condiţiilor de desfăşurare ale proiectului. Forma iniţială a proiectului prevedea o participaţie a statului român la Roşia Montană Gold Corporation de doar 19,31% şi o valoare a redevenței plătite de 4%. În luna iulie a acestui an, Executivul a decis să înceapă renegocierea acestor condiţii, iar în forma aprobată în şedinţa de guvern a proiectului de lege vizând exploatarea minereurilor de la Roşia Montană, s-a stabilit o creştere a participaţiei la 25% şi a redevenței la 6%. Astfel, în România se înregistrează o redevenţă plătită cu 2 procente mai mare decât media europeană de 4%.

Investiţia de la Roşia Montană reprezintă una dintre cele mai importante pe care România le-a cunoscut. Valoarea investiţiilor care pot fi atrase în cadrul acestui proiect se ridică la un miliard de euro în următorii doi ani, care constă în construirea complexului minier. Pe lângă valoarea pe care o are investiţia se adaugă şi faptul că vor fi create peste 2000 de locuri de muncă, lucru care ar face ca nivelul de trai al populaţiei din zona respectivă să crească, iar şomajul să scadă simţitor. În privinţa locurilor de muncă s-a obţinut asigurarea angajării în complexul minier doar a românilor.

De asemenea, începerea proiectului de la Roşia Montană va fi un lucru benefic şi pentru companiile româneşti. Pe lângă asigurările primite din partea canadienilor cu privire la locurile de muncă pentru români, acelaşi lucru s-a obţinut şi în cazul companiilor cu care aceştia vor lucra. Companiile româneşti vor avea prioritate în prestarea de servicii în cadrul proiectului, lucru care aduce un beneficiu suplimentar economiei româneşti.

Deschiderea şantierului de la Roşia Montană va însemna un câştig şi pentru infrastructura din această regiune a ţării, cei de la RMGC trebuind să construiască drumuri industriale care să facă legătura cu exploatația minieră. Totodată, vor fi construite şi centrele necesare pentru protecţia mediului înconjurător: uzina de preparare, iaz de decantare, staţie de epurare şi baraj pentru apele acide.

O privire de ansamblu asupra proiectului ne face să realizăm că mesajul cu care vin ONG-urile care se opun proiectului dă dovadă de ipocrizie şi de lipsă de cunoaştere a detaliilor proiectului. Afirmaţiile lor conform cărora „ne vindem aurul” se lovesc de realitatea din actele oficiale, de unde reiese că 78% din beneficiile care rezultă din derularea proiectului vor rămâne în România. Activismul de care dau dovadă ONG-urile din jurul acestui proiect poate fi văzut mai degrabă ca un atac la interesele naţionale.

Spre deosebire de guvernarea anterioară care se grăbea să înceapă proiectul în condiţiile în care beneficiile României erau mult mai mici, la ora negocierile actulului Executiv transformă statul român în principalul beneficiar al proiectului. Cei care spun astăzi că USL dă dovadă de ipocrizie încearcă manipularea opiniei publice, dând dovadă de rea-voinţă.

Atunci când USL s-a opus vechiului proiect a fost din cauza condiţiilor contractuale defavorabile României. Proiectul, aşa cum a fost el promovat de Traian Băsescu şi cei de la PDL, nu respecta trei condiţii de bază. Prima dintre ele este aceea a necesităţii unor câştiguri mai mari pentru stat şi pentru societate. Este nevoie ca resursele statului să fie folosite mai ales în România.

A doua condiţie este aceea a protejării siturilor istorice. Guvernarea USL s-a interesat de acest aspect încă de la preluarea mandatului, iar faptul că ministrul culturii, Daniel Barbu, s-a deplasat la Roşia Montană alături de parlamentarii din Comisia UNESCO, dă un semnal că protejarea patrimoniul este un obiectiv important în derularea proiectului.

Totodată, respectarea standardelor de mediu este o condiţie primordială în desfăşurarea lucrărilor miniere de la Roşia Montană. Aşa cum se prezintă astăzi proiectul celor de la RMGC sunt respectate cerinţele europene în privinţa protecţiei mediului. Procedeul prin care va fi exploatat minereul aurifer de la Roşia Montană este folosit în state precum Norvegia sau Suedia, acolo unde standardele de protecţie a mediului sunt printre cele mai ridicate din Europa.

Toate aceste trei condiţii pot fi îndeplinite acum, în urma regândirii proiectului şi a renegocierii proiectului.

Şi din punct de vedere al atitudinii politice cu privire la acest proiect s-a constatat o schimbare în abordarea pe care liderii o au. Spre deosebire de Traian Băsescu car dicta modul în care cei de la putere să voteze un anumit proiect, Victor Ponta demonstrează că este un lider raţional, care lasă luarea unei decizii în acest caz la latitudinea fiecărui membru al Parlamentului. Astfel, se respectă principiul democratic al liberei exprimări.

Beneficiile pentru statul român sunt în acest moment mai multe decât erau în anii precedenţi. Proiectul Roşia Montană nu mai poate fi ţinut pe loc doar pentru că asociaţiile non-guvernamentale nu doresc acest lucru, apărând interese ascunse. Este o realitate cu care se confruntă întreaga lume, aceea a exploatării resurselor. Valorificarea resurselor prin proiecte precum cel de la Roşia Montană ajută economia unei ţări să crească, făcând ca nivelul de trai al locuitorilor săi să se îmbunătăţească.