De ce este indicat să consumăm mărul chinezesc

Originea fructului poate fi identificată în China, de unde este introdus în secolul al VII-lea în Japonia, în secolul al XVII-lea în Europa şi în secolul al XIX-lea în Statele Unite.

Denumirea de fructe Sharon a fost dată de israelieni şi promovată intens de aceştia cu toate că cei mari producători sunt China, Coreea de Sud, Japonia, Brazilia, Italia, cel de-al şaselea producător fiind Israelul.

Are un gust asemănător piersicii combinat cu pepene galben, fiind foarte bogat în glucoză, vitamina C, calciu, fosfor, fier şi magneziu. Fructele sunt bogate în tanin. Acest tanin scade cantitativ pe măsură ce fructul se coace. Datorită taninilor prezenţi în fruct se poate reduce riscul bolilor cardiovasculare, hipertensiunea, diabetul şi probleme cu ficatul.

Fructul este considerat un bun antiseptic, bun pentru combaterea hipertensiunii, a enterocolitelor şi hemoragiilor. Fiind foarte dulci, printre proprietăţile benefice amintim si aportul mare de energie (un fruct Sharon conţine in jur de 200 calorii). Pe lângă energia redată, fructele Sharon sunt bune şi în momentele de mahmureală, acestea ajutând la eliminarea alcoolului din sânge. Bogat în antioxidanţi şi substanţe nutritive, ajută tenul cu probleme, întârzie îmbătrânirea şi redă luminozitate acestuia Frunzele de Sharon sunt uscate şi utilizate şi în prepararea ceaiului verde.