De ce este mai bine ca ICR să fie condus de un manager și nu neapărat de un om de cultură consacrat

Lilian Zamfiroiu este propunerea USL pentru preşedinţia Institutului Cultural Român. Lilian Zamfiroiu reprezintă România de şapte ani la UNESCO, fiind extrem de familiarizat de cu ceea ce înseamnă diplomaţia culturală. Preşedintele Comisiei pentru Cultură din Senat îl caracterizează pe candidat drept o persoană cu vastă experienţă în zona cultural-internaţional-diplomatică, un om cu capacitate de negociere specifică managerilor - o soluţie viabilă, care îmbină realităţile economice cu cele culturale.

Numirea are menirea să depolitizeze conducerea Institutului - să-l facă funcţional la măsura valorii culturii româneşti. Lilian Zamfiroiu este în momentul de faţă adjunctul lui Nicolae Manolescu la Delegaţia Permanentă a României de pe langă UNESCO, cu sediul în Paris. Este una din explicaţiile pentru care nominalizarea este privită cu simpatie şi în rândul opoziţiei. Theodor Paleologu, fost ministru în guvernul Boc, îşi îndeamnă colegii PDL din comisiile de cultură să susţină desemnarea USL - „Salut nominalizarea lui Lilian Zamfiroiu la conducerea ICR. Este o veste bună. Sunt convins că va asigura o excelenţă colaborare cu Ministerul de Externe, din care provine. Îi sfătuiesc pe membrii PDL ai comisiilor pentru cultură şi afaceri externe să voteze pentru el“.

Istoria scurtă a ICR este una tumultoasă şi plină de de controverse. Primul preşedinte, fondatorul de facto al institutului în 2003, academicianul Augustin Buzura a fost “decapitat” de Traian Băsescu fără prea multe explicaţii - “fiecare vine cu echipa lui”, spunea şefului statului în 2005 odată cu instalarea lui Horia Roman Patapievici. Astfel debuta politizarea proverbială a ICR în regimul Băsescu. Patapievici n-a contenit de-a lungul anilor să scrie editoriale favorabile preşedintelui. Mai mult, sus umbrela Cotrocenilor, ICR înghiţea anual milioane de euro fără să producă ecouri remarcabile pe plan internaţional.

A urmat Andrei Marga, un adversar declarat al lui Horia Roman Patapievici. Potrivit presei, războiul fostului șef de la Externe cu oamenii lui Patapievici a făcut şi victime colaterale - directorii ICR de la Madrid şi Istanbul au fost schimbaţi fără să se ţină seama de performanţe. O altă gafă a mandatului Marga, care poate fi pusă pe seama luptei orbeşti cu predecesorul său, este gestionarea defectuoasă a comunicării în timpul desfășurării Salonului de Carte de la Paris, fapt ce a amplificat scandalul pornit de Patapievici şi apropiații acestuia. A rezultat boicotul unor oameni de cultură care nu au putut să treacă graniţa orgoliului pentru a promova interesul comun.

În consecinţă, decizia USL de a desemna un om apolitic, necunoscut presei şi opiniei publice, va opri pentru moment zumzăitul celor care ani la rând au fost abonaţi la contracte cu institutul sau care au făcut lobby pentru aşa-zişii oameni de cultură, mulţi dintre ei cu o activitate îndoielnică. Lilian Zamfiroiu reprezintă garanţia că valorile culturale vor fi promovate de acum înainte pe criterii obiective, fără a se ţine seama de culoarea politică.