De ce este normal ca Alexe şi Crăciun să răspundă în faţa legii

Povestea este deja destul de cunoscută. Daniel Barbu a avut proasta inspiraţie să participe la un eveniment cultural din Club A, un local care, pentru cei ce nu ştiu, este situat chiar în Centrul Vechi al Capitalei. „Cafeneaua critică”, aşa s-a numit evenimentul la care a participat ministrul Culturii Daniel Barbu, s-a transformat rapid într-o critică violentă la adresa acestuia, autorii criticii fiind în mare parte tineri, participanţi la protestele anti proiectul de la Roşia Montană. Barbu a fost agresat, nu fizic, dar când zeci de tineri zgomotoşi îţi bagă în figură telefoanele pentru a-ţi filma reacţiile la înjurături şi invective pentru a le posta apoi pe net, agresiunea simbolică devine mai mult decât evidentă.

Indiferent de comportamentul ministrului, care a dat dovadă de destul de multă reţinere totuşi, tinerii au aruncat cu „bani” falşi imprimaţi cu figura lui Barbu şi l-au acuzat pe acesta în fel şi chip pentru faptul că nu a introdus galeriile romane de la Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, lucru care, în opinia mulţimii ar salva zona de la un dezastru ecologic.

După ce spiritele au ajuns la un grad de agitaţie destul de mare, ministrul a părăsit clubul studenţilor de la arhitectură (localul unde s-a desfăşurat acţiunea, dar în momentul în care a păşit pe stradă a fost asaltat de o grămadă la fel de zgomotoasă, care a blocat accesul maşinii ministrului, a bruscat forţele de ordine şi i-a spart luneta autovehiculului care, evident, nu avea nici o vină pentru criza de la Roşia Montană.

Nu, ministrul nu a fost rănit sau agresat fizic, a fost doar înjurat, blamat şi umilit în public, lucruri care nu se pedepsesc prin lege, cel puţin nu penal. Dar nu despre orgoliul ministrului PNL trebuie să discutăm aici, ci despre respectarea unor comportamente pe care atât societatea, cât şi legea le consideră ilegale, imorale şi antisociale. Violenţa în discurs se transformă mai devreme sau mai târziu în violenţă fizică. Întrebarea este cât de mult trebuie să aşteptăm până sa facem ceva în privinţa asta?

Repet, nu este vorba de orgoliul sau demnitatea ministrului Culturii Daniel Barbu şi nu este vorba nici măcar de dihotomia Barbu este vinovat / Barbu nu este vinovat în această problemă. Este vorba în schimb de libertatea oricărui cetăţean de a circula, nestingherit oriune doreşte, oricând doreşte, fără să îi fie teamă că este blocat abuziv pe drumurile publice, fără să îi fie teamă că primeşte o piatră în parbriz sau lunetă şi fără să îi fie teamă că urlă lumea la el pe stradă. Indiferent dacă această persoană este ministru, parlamentar, medic, profesor sau pur şi simplu un cetăţean al acestei ţări astfel de comportamente ar trebui să fie inacceptabile din punct de vedere social.

Acum nu s-a întâmplat mare lucru. S-a spart un geam. La Cluj, s-au aruncat nişte roşii, care l-au ratat pe ministrul Barbu, nu s-a întâmplat nimic grav nici atunci, în fiecare săptămână drumurile publice sunt blocate abuziv de un grup de oameni, care sunt 1.000, 2.000, 3.000, 4.000, 15.000, nici acest lucru nu este grav. Întrebarea care se impune este ce trebuie să se întâmple ca lucrurile să devină grave. O ipoteză, bazată pe experienţa grecilor în mişcări de stradă: în 2010, fostul ministru al Transporturilor Kostis Hatzidakis a fost bătut crunt de protestatarii atenieni cu bâte şi pietre. Vrem ca şi în România să vedem astfel de cazuri până să spunem că este de ajuns?

Claudiu Crăciun este doar un nume, nu este relevant numele acestuia, la fel şi Alexandru Alexe. Sunt doar 2 persoane din cele 16 identificate şi acuzate de distrugere şi doar 2 persoane din cele 5 puse sub învinuire. Aşa că dacă auzim din nou că avem de a face cu un dosar politic trebuie să ne dăm seama că nu are cum să fie aşa. Guvernul i-a protejat pe protestatari, atitudinea jandarmilor şi a forţelor de ordine reflectă acest lucru. Nu guvernul i-a pus pe aceşti tineri să blocheze o maşină pe un drum public, nu guvernul i-a pus pe protestatarii „paşnici” să spargă cu pietre geamul unei maşini pentru că nu le plăcea persoana care era înăuntru. Nu, toate aceste gesturi antisociale au fost făcute în cunoştinţă de cauză. Nici Claudiu Crăciun, nici Alexandru Alexe nu pot spune că cineva i-a obligat să fie acolo şi să instige la ură şi violenţă.

Dacă aceştia vor fi găsiţi vinovaţi de acuzaţiile care li se aduc trebuie să plătească în consecinţă. Consider că ar fi o greşeală ca de teama unor reacţii şi presiuni din partea străzii cei acuzaţi cu probe de săvârşirea unor fapte să nu fie pedepsiţi. Precedentul ar putea fi destul de periculos pentru cei care probabil vor continua să îşi exprime nemulţumirile în stradă.

Problema este că tensiunea a urcat deja la cote destul de mari şi pe acest climat de tensiune sunt destul de mulţi reprezentanţi ai extremismului şi xenofobiei care participă la evenimentele de sfârşit de săptămână din Bucureşti. Nu mai devreme de duminică o serie de elemente violente au încercat să se manifeste în Piaţă şi, în consecinţă, o femeie în vârstă a fost la un pas să fie călcată în picioare de protestatari.

Este important ca justiţia să îşi facă datoria şi cei care continuă să creadă că se pot ascunde în spatele unei mulţimi de oameni, oricât de numeroasă, de rigorile legilor să îşi dea seama că se înşeală. Violenţa nu a rezolvat niciodată nimic şi frica nu este un convingător atât de bun cum cred cei care populează străzile Bucureştiului în fiecare week-end. Cei mai mulţi bucureşteni sunt cei pe care nu îi vedem la televizor strigând „salvăm”, cei mai mulţi bucureşteni sunt blocaţi în trafic, poate chiar ore pentru că alţi bucureşteni, mult mai puţini şi mult mai gălăgioşi le blochează străzile şi aşa destul de aglomerate.