De ce există imunitatea parlamentară

De foarte multe ori însă, analizele pe cele două cazuri se dovedesc a fi superficiale, insistându-se pe generalizări pripite care condamnă corupţia clasei politice, în detrimentul unei abordări obiective, nepartizane prin care cetăţenii să fie corect informaţi.

Astfel, nimeni nu spune de ce este necesară imunitatea parlamentară și ministerială. Se vehiculează aceeaşi ipoteză conform căreia toți aleșii sunt corupți și că nu trebuie să beneficieze de nici un fel de protecție. O astfel de abordare este, desigur, greşită. Logica imunităţii este tocmai aceea de a proteja actul de guvernare şi actul legislativ de posibile abuzuri. În cele din urmă, vorbim despre acelaşi principiu al separaţiei puterilor în stat care trebuie să funcţioneze nu doar unidirecţional (protejarea justiţiei), ci în ambele sensuri, adică puterile legislative şi executive trebuie şi ele ferite de abuzuri.

Spre exemplu, sunt cunoscute situaţiile în care împotriva miniştrilor sau a demnitarilor, în general, sunt formulate sute de plângeri penale, de multe ori la comandă politică, doar pentru a-l discredita pe respectivul demnitar. Or, a răspunde tuturor acuzaţiilor nefondate, a te prezenta de fiecare dată în faţa justiţiei pentru a demonta capete de acuzare fără nicio legătură cu realitatea reprezintă cazuri concrete de hărţuiri ale reprezentanţilor Legislativului şi Executivului care, în cele din urmă, afectează activitatea celor vizaţi de respectivele plângeri. Prin urmare, rolul imunităţii – fie ea parlamentară sau ministerială – este tocmai acela de a preveni efectele perverse ale dosarelor fabricate la comandă.

Desigur, nu este indicat nici să cădem în celaltă extremă, în sensul de a considera imunitatea demnitarilor un scut în calea justiţiei. Iar dovada că Parlamentul judecă obiectiv cererile înaintate de procurori privind dosarele demnitarilor stă în avizele anterioare favorabile urmăririlor penale precum cele din cazurile lui Paul Păcuraru, Cătălin Voicu, Mihail Boldea, Gigi Becali etc. Deci, avizele favorabile în sensul începerii urmăririlor penale nu pot fi chestiuni de rutină şi nici nu pot fi acordate pe bandă rulantă. Fiecare caz în parte trebuie riguros evaluat, iar votul Parlamentului depinde în mod esenţial de concluziile formulate de comisiile de specialitate ale celor două Camere.