De ce modificările la Codul penal sunt firești

Șoc, lovitură de stat, breaking news! Asta am putut vedea în ultimele 48 de ore pe ecranele televizoarelor. Ce s-a întâmplat? În realitate, mai nimic, în mintea unora, obișnuiți să facă din țânțar, armăsar, ceva extrem de grav: parlamentarii au modificat Codul penal pentru a se proteja de DNA și ANI. Orice persoană care înțelege limbajul juridic sau are cunoștințe minime de drept, și a avut curiozitatea să caute informațiile netrunchiate, a văzut că lucrurile nu stau deloc așa. Ce au făcut de fapt aleșii neamului? O modificare de bun simț, și anume au corectat Codul penal în sensul că senatorii și deputații nu sunt funcționari publici, ceea ce e perfect adevărat. Au desființat DNA, ANI, le-au făcut să devină bibelouri? Nici vorbă! Ironic este faptul că cel care vorbește despre presupusa imunitate a parlamentarilor este fix singurul om care beneficiază de imunitate, Traian Băsescu, și care ar avea de dat socoteală în multe dosare.

Mai pe larg, Codul penal a fost modificat astfel încât senatorii, deputații, președintele și cei care practică profesii liberale (avocații, notarii și executorii judecătorești) să nu mai fie considerați „funcționari publici”. Dacă aruncăm o privire în literatura de specialitate, vedem că funcționarul public este acea persoană numită într-o funcție publică și care exercită prerogative de putere publică. Cuvântul cheie aici este „numită”. Având în vedere că parlamentarii și președintele țării ocupă funcții alese, iar celelalte profesii liberale nu sunt nici ele obținute în baza unei numiri, modificarea are logică. De asemenea, trebuie menționată și Decizia CCR nr. 81/2013, în care este recunoscut faptul că statutul membrilor Parlamentului, ca reprezentanți ai poporului, este diferit de cel al funcționarilor publici, dar și de cel al celorlalți cetățeni, ceea ce nu implică automat că parlamentarii beneficiază de o aplicare discreționară a legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia. Așadar, dacă extindem argumentul Curții Constituționale, modificarea Codului penal nu afectează cu nimic aplicarea legii în privința parlamentarilor, sau a celorlalte categorii care fac subiectul acestei modificări. Trebuie să facem diferența între a fi considerat funcționar public, și a exercita o funcție publică. Așa este dreptul, încâlcit.

Referitor la activitatea ANI și DNA, cele două instituții sunt guvernate de legi speciale, iar aceste legi nu au fost modificate. Practic, aveam de a face cu un paralelism legislativ, în care aceleași infracțiuni beneficiau de o dublă reglementare, în Codul penal și într-o lege specială. Prin modificarea Codului penal, incompatibilitatea și conflictul de interese, în ceea ce îi privește pe parlamentari, au rămas reglementate în legea de funcționare a ANI, Legea 176/2010. Totodată, acestea sunt reglementate și de Statutul deputaților și senatorilor, statut care a fost modificat în conformitate cu decizia CCR menționată anterior. Pe cale de consecință, ANI nu suferă nicio restângere a atribuțiilor, dimpotrivă, putem spune că lucrurile au devenit mai clare.

În ceea ce privește Direcția Națională Anticorupție, legea de bază în lupta anticorupție este Legea 78/2000, care, surpriză, conține definiția infracțiunilor de luare și dare de mită, dar și restul infracțiunilor care pot fi considerate fapte de corupție. Acest act normativ nu a fost modificat, ceea ce înseamnă că DNA poate urmări în continuare parlamentarii, președintele, avocații, notarii și executorii judecătorești, chiar dacă aceste categorii nu sunt considerate ca fiind funcționari publici conform modificărilor aduse Codului penal. Importantă este diferența subliniată anterior, între a fi funcționar public și a exercita o funcție publică. Legea 78/2000 conține o enumerare a celor cărora li se poate aplica, primiele pe listă fiind pesoanele care exercită funcții publice „indiferent de modul în care au fost învestite”. Din nou, avem de a face cu o dublă reglementare a infracțiunii, și oricât de mult ar încerca să ne convingă unii și alții că parlamentarii vor să scape de DNA, legea e cât se poate de clară. Mă uimesc diferitele persoane care apar la televizor cu titulatura de „expert anti-corupție”, dar pentru care se pare că legea aceasta este ca și inexistentă.

Încă un amănunt extrem de important, „uitat” de cei care zilele acestea sunt prea ocupați să țipe ca din gură de șarpe că avem de a face cu o nouă lovitură de stat, este faptul că amendamentul adus art. 147 din Codul penal are în conținutul său următoarea formulare: „aceştia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiile dreptului comun”. Pentru orice persoană de bună-credință, această mențiune este mai mult decât suficientă, și demonstrează că parlamentarii nu au modificat Codul penal cu intenția de a scăpa de DNA sau ANI. O astfel de mențiune nu era absolut necesară, ea fiind introdusă tocmai pentru a sublinia faptul că deși persoanele respective nu sunt incluse în categoria funcționarilor publici, ele pot fi în continuare trase la răspundere penală și sunt obligate să respecte legea, la fel ca orice alt cetățean.

Traian Băsescu și cei din jurul său profită de faptul că subiectul este unul juridic, greu de explicat oamenilor de rând, așa că au invetat o poveste care prinde, mai ales că subiectul corupției are rădăcini adânci în mentalul colectiv românesc, pe care o folosesc pentru a lovi în USL. Dacă totul s-ar limita la politica internă, ar fi cât de cât în regulă. Problema apare când dezinformarea este dusă în marile capitale europene, lucru care nu ne ajută deloc, dar ne încurcă teribil de mult. Ce va câștiga Băsescu când se va dovedi că în realitate modificarea Codului penal nu a adus nicio atingere luptei anticorupție? Nimic! În schimb, România a pierdut deja destul de multe puncte la capitolul imagine externă.