De ce nu are şanse Cătălin Predoiu la preşedinţie

Piaţa transferurilor de pe scena politică românească pare să fi intrat din nou în perioada de mercato. Cel puţin în cazul PDL, care în cadrul Consiliului Naţional de Coordonare al partidului a decis suspendarea lui Cristian Preda şi a anunţat venirea lui Cătălin Predoiu, fostul ministru de justiţie în guvernele Tăriceanu şi Boc.

Această mutare se aseamănă foarte mult cu cea a lui Iohannis la PNL, în special din punct de vedere al rolului care i s-a acordat în partid noului venit. În cadrul CNC al PDL s-a decis înfiinţarea unei noi funcţii de prim-vicepreședinte cu dedicație pentru Cătălin Predoiu. Cei care criticau vehement ceea ce a făcut PNL cu Iohannis, aplică acum aceeaşi strategie, dovedind în continuare românilor ca ipocrizia este la ea acasă în PDL.

Însă nu mutarea şi funcţia deţinută în partid sunt ceea ce au atras atenţia, ci speculaţiile cu privire la o posibilă candidatură a lui Predoiu din partea PDL la preşedinţie. În ultima vreme, Predoiu a început să tatoneze scena politică din România prin mai multe interviuri şi luări de cuvânt îndreptate împotriva guvernării USL, însă notorietatea scăzută nu l-a făcut să aibă vreun impact asupra opiniei publice.

Cazul Predoiu seamănă cu o altă încercare venită din partea PDL de descoperire a unui aşa zis prezidenţiabil şi anume MRU, care a profitat de numele partidului şi de electoratul acestuia pentru a căpăta vizibilitate şi notorietate, iar după ce a obţinut un loc în Parlament i-a lăsat cu ochii în soare. PDL, fiind în lipsă de oameni capabili să facă faţă unei curse pentru preşedinţie, apelează încă o dată la un om din afara partidului.

Candidatura lui Predoiu este mai mult o simplă iluzie pentru fostul ministru. El nu are veleităţile necesare unui candidat la preşedinţie fiind, cunoscut mai mult ca un tehnocrat, Predoiu comportându-se în toate ieșirile sale ca atare.

De asemenea, Predoiu are deja la activ o înfrângere pe scena politică, atunci când în 2008 a candidat pentru o funcţie de deputat din partea PNL şi a pierdut.

Totodată, Predoiu nu poate beneficia de încrederea electoratului, dat fiind istoricul său. Acesta este cunoscut pentru faptul că în 2008 a trădat PNL și a trecut în barca lui Băsescu numai pentru a-şi menţine funcţia de ministru al Justiţiei. Această mişcare va rămâne o pată neagră pe trecutul lui Predoiu, iar oamenii nu vor accepta niciodată în funcţia de preşedinte un om care îşi urmăreşte doar propriul interes.

Cătălin Predoiu este și un personaj controversat în spațiul public românesc. Implicarea membrilor familiei sale, dar și a sa personal în diverse scandaluri îl fac să fie expus unor critici și dezvăluiri referitoare la trecutul său. Astfel, socrul lui Predoiu este implicat în dosarul falimentării Băncii Religiilor, iar fostul ministru a fost acuzat în timpul mandatului său că o primă măsură luată a fost aceea de scoatere a acestuia de sub urmărirea penală.

Predoiu este o persoană care își mulează părerea față de o persoană în funcție de interesele și beneficiile personale. De la un contestatar al lui Daniel Morar la începutul mandatului, fostul ministru a ajuns să regrete că nu a avut loc o rocadă între Kovesi si Morar, cei care ar reprezenta o garanție pentru reformele din justiție.

Imaginea lui Predoiu a avut de suferit în urma unui alt scandal în care a fost implicat, cel al licitațiilor de la Ministerul Justiției, prin care instituția ar fi încercat să atribuie un contract de 1,8 milioane de euro printr-o licitație restrânsă pentru serverele ECRIS IV.

Dacă Predoiu s-a gândit în momentul în care a intrat în politică să candideze la funcţia de preşedinte, atunci şi-a ales prost partidul căruia să i se alăture. PDL nu mai este ce era odată şi nici nu dă semne de vreo îmbunătăţire. De altfel, PDL a fost părăsit de toţi oamenii importanţi, chiar și de Traian Băsescu.

Combinaţia Predoiu - PDL anunţă mai mult un eşec usturător pentru fostul ministru, decât un succes de notorietate. Dacă Predoiu va alege să intre în retorica PDL, și dă deja semne că vrea să facă asta, vom avea cu un tehnocrat mai puţin în această ţară.