De ce nu îşi evaluează PNL miniştrii

”Miniştrii au fost numiţi la propunerea mea, dar cu sprjinul politic al PSD şi atunci e normal ca în faţa structurilor PSD să-şi prezinte activitatea şi proiectele pentru perioada care vine", a spus Victor Ponta. Dincolo de precizarea faptului că o asemenea analiză este esenţială după luni de mandat, Ponta s-a grăbit să precizeze că decizia sa priveşte doar miniştrii PSD, PNL având propriile proceduri. Gestul primului ministru este în primul rând o afirmare a autorităţii în propriul partid. Prin evaluarea activităţii persoanelor propuse de PSD în funcţii publice, Victor Ponta transmite un semnal public foarte clar cu privire la cine conduce PSD.

Cu totul altfel stau lucrurile în Partidul Naţional Liberal. Mesajul public al premierului a fost urmat de o reacţie rapidă a liberalilor care s-au grăbit să precizeze, printr-un comunicat de presă, faptul că toţi miniştrii liberali beneficiază de susţinerea fără rezerve a PNL, iar în interiorul USL nu au avut loc discuţii referitoare la o posibilă remaniere guvernamentală.

Traducerea politică a acestei poziţionări este foarte clară: Crin Antonescu nu are nicio autoritate asupra miniştrilor liberali. Liderul PNL se teme de consecinţele nefaste asupra propriei poziţii pe care le-ar putea avea în interiorul partidului orice discuţie cu privire la activitatea miniştrilor propuşi de formaţiunea liberală.

Explicaţia este legată şi de modul de structurare al Partidului Naţional Liberal, aflat departe de un model integrat de funcţionare, cu o structură de organizare pe verticală foarte clară. PNL este în acest moment un conglomerat de găşti politice care şi-au impus fiecare câte un ministru. Crin Antonescu nu are nicio putere asupra acestor grupări, singurul motiv pentru care se menţine în fruntea PNL fiind “abilitatea” sa de a merge pe vârfuri şi a nu le contesta interesele economice.

În plus, liderul liberal are şi o vulnerabilitate suplimentară dată de prăbuşirea sa în toate sondajele de opinie, ceea ce îl ţine la mâna grupurilor liberale interesate în primul rând să aibă propriul om în interiorul guvernului. Obsesia pentru funcţia de preşedinte pentru care are nevoie de sprijinul PNL îl împinge pe Crin Antonescu la un compromis permanent cu incompetenţa demonstrată a unor miniştri care servesc feudele liberale. Făcând însă aceste lucruri, Antonescu demonstrează că nu se ridică la înălţimea şi provocarea pe care le ridică funcţia de preşedinte al României.

Prin urmare, luna august ne va oferi o nouă ocazie de distanţare între două modele de a face politică. Unul reprezentat de Victor Ponta, bazat pe nevoia de autoritate, disciplină şi evaluare permanentă a celor care ocupă funcţii publice, chiar dacă evaluările nu sunt de fiecare dată urmate de măsuri concrete de corecţie. Celălalt, reprezentat de Crin Antonescu, lipsit de autoritate şi bazat pe compromisul cu toată lumea de dragul accederii la o funcţie. Un model care aduce aminte tot mai mult de eternul şi fascinantul domn Mircea Geoană.