De ce nu poate rupe Băsescu pactul de coabitare

Capacitatea şefului statului de a transforma aproape orice temă într-o bombă cu ceas, abilitatea de a lansa petarde exact atunci când România are nevoie mai mare de responsabilitate, aprinderea de fitile pe temele centrale ale guvernării şi permanentul foc de artificii pe care îl declanşează din curtea Palatului Cotroceni sunt mărci înregistrate Traian Băsescu.

Deşi bunic de o lună de zile, Traian Băsescu nu are nici pe departe aliura bătrânelului bonom şi înţelept care îşi petrece timpul cu nepoţii. Ba chiar din contră. El pare acel golănaş din curtea şcolii care în copilăria noastră ne fura mingea şi îi tachina pe cei mai mici. Nu, Traian Băsescu nu e la vârsta senectuţii, ci pare mai degrabă acel elev problematic la final de liceu care profită de ultimele zile de şcoală pentru a-şi da şi mai mult în petic. Adică exact aşa cum profită şeful statului de ultimul an de mandat la Cotroceni. Nu vrea să lase în urmă o ţară care îşi caută drumul spre normalitate, ci este un preşedinte care dă foc şi sădeşte conflicte pentru a-şi consolida rolul de cel mai dezastruos preşedinte din istoria postdecembristă a României. Până la urmă, e şi asta un titlu de glorie…

Numai că, epuizat după nouă ani la Cotroceni, Traian Băsescu este tot mai mult un preşedinte al vorbelor, şi nu al faptelor. Ameninţările privind ruperea pactului de coabitare cu primul ministru nu mai pot fi luate de nimeni în serios. Păi acel Băsescu aflat pe val, aşa cum se întâmpla în 2005, nu numai că nu şi-ar fi luat acea marjă de analiză a coabitării, dar ar fi rupt pactul pe loc şi i-ar fi dat foc, ca un bun artificier ce este. Nu a făcut-o dintr-un motiv foarte simplu – Băsescu este la un nivel foarte scăzut din punct de vedere al încrederii, iar o astfel de mişcare i-ar fi atras un adevărat oprobriu. Nu numai în plan intern, dar mai ales în plan extern unde şeful statului ar fi fost perceput ca cel care atentează la stabilitatea ţării şi la generarea crizelor. Or, după ce te-ai furişat pe după fusta lui frau Merkel şi a pozat în aşa-zisul apărător al statului de drept nu poţi fi tartorul-şef în declanşarea unui nou conflict cu reverberaţii externe.

În egală măsură, Victor Ponta s-ar dovedi astfel politicianul responsabil, actorul neconflictual şi constructiv, iar Traian Băsescu nu ar avea niciun interes să-i potenţeze un profil pozitivant adversarului politic. Aşadar, jocul de-a denunţarea pactului de coabitare este la fel de credibil precum “ameninţările” cu demisia din 2007 când Traian Băsescu susţinea băţos că, în cazul în care Parlamentul va vota în favoarea suspendării, îşi va da singur demisia din funcţie.

Băsescu va intra în ultimul an de mandat într-un mod ruşinos. Timp de nouă ani nu a înţeles că românii îşi doresc un preşedinte responsabil, nu un politician coleric şi răzbunător.