De ce nu se rupe USL ?

Astfel, conform liberalilor, primarii ar urma să fie aleşi în două tururi, iar preşedinţii de Consilii Judeţene să fie votaţi de către consilierii judeţeni în prima şedinţă după alegeri. Au urmat replica vicepremierului Liviu Dragnea, care a afirmat că este nevoie de o discuţie la nivelul USL, declaraţiile de peste weekend ale preşedinţilor PSD şi PNL şi întâlnirea de duminică seară dintre principalii jucători din alianţă la care s-a decis formarea mai multor comisii de coordonare a activităţii politice. În acest moment se pare că scandalul prilejuit de decizia celor 63 de parlamentari liberali a fost depăşit, proiectul urmând să fie dezbătut în alianţă.

Încă de la formarea actualei alianţe de la putere, în februarie 2011, au existat voci care au afirmat că USL-ul nu are şanse şi că se va rupe extrem de rapid. Când spun voci mă refer, desigur, la Traian Băsescu, Elena Udrea, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Vasile Blaga, toţi liderii PDL şi aliaţii lor din mass-media. Criticile acestora au fost diverse, începând cu incompatibilitatea ideologică şi terminând cu neînţelegerile dintre lideri locali ai PSD şi PNL. De fiecare dată când în USL au apărut anumite neconcordanţe de viziune, oricât de mici, detractorii alianţei au început să vorbească despre o scindare între PSD şi PNL.  Şi totuşi, ruptura nu a avut loc şi, din momentul în care USL-ul a ajuns la putere, economia României merge mai bine în timp ce promisiunile făcute românilor au început să fie îndeplinite.

Dincolo de faptul că acesta este al doilea moment tensionat peste care coaliţia trece în ultimele săptămâni, primul fiind generat de anunţul lui Crin Antonescu că partidul său va vota împotriva exploatării de la Roşia Montană, apare o întrebare extrem de importantă: de ce nu s-a rupt USL-ul?

Ambele crize au fost generate de interesul oportunist a lui Crin Antonescu ale cărui energii sunt concentrate exclusiv către dezideratul de a ajunge preşedinte al României cu orice preţ. Din acest motiv, liderul PNL a încearcat să obţină atât sprijinul tinerilor, cum s-a întâmplat cu poziţia sa artificială pe tema Roşia Montană, cât şi pe cel al liderilor PNL, aşa cum reiese din faptul că şi-a asumat proiectul înaintat de parlamentarii PNL.

Crin Antonescu s-a comportat cel puţin iresponsabil, neanuţându-şi în prealabil partenerii de alianţă despre deciziile luate. Liderul PNL şi partidul său au dus alianţa pe marginea prăpastiei, încercât să obţină poziţii mai avantajoase nu în faţa opoziţiei, ci în faţa partenerilor de la guvernare.

În ultimele trei săptămâni, Victor Ponta a avut mai multe motive pentru a anunţa că partidul pe care îl conduce s-ar putea retrage din USL, premierul fiindu-i lansate mai multe provocări din partea lui Crin Antonescu. În plus, de fiecare dată când Antonescu a ieşit cu o declaraţie, preşedintele Băsescu a încercat să agite spiritele în USL, într-o bizară coordonare, susţinând fie că ruperea USL-ului este iminentă din cauza guvernării iresponsabile, fie că PSD-ul nu poate concepe să nu aibă candidat la preşedinţie. Până acum,  Ponta a ales cartea echilibrului, arătând deschidere către dialog cu partenerii de alianţă. În linii mari, mesajul premierului Ponta evocă  responsabilitatea partenerilor din coaliţie în sensul soluţionării disputelor interne, din moment ce au de îndeplinit împreună un mandat, iar stabilitatea politică este esenţială în acest moment.

O altă faţetă a neînţelegerilor din USL este modul în care Crin Antonescu a început să-şi nuanţeze mesajele. Între scandalul Roşia Montană şi cel din weekend-ul trecut există o diferenţă importantă. Aceea că preşedintele liberal nu l-a mai atacat atât de vehement nici pe primul ministru şi nici pe social-democraţi. Dacă în urmă cu trei săptămâni, Antonescu declara despre PSD că doreşte exploatarea de la Roşia Montană fără să şi-o asume, în weekend poziţia lui Crin Antonescu a fost aceea că trebuie purtată o discuţie la nivelul USL pe marginea propunerii aleşilor PNL. Este probabil ca această nuanţare să fie pe fondul scăderii sale din sondaje, Antonescu realizând că nu poate ajunge preşedinte decât cu sprijinul PSD şi al aparatului de partid al social-democraţilor. Nu este încă evident dacă liberalii au înţeles că, dincolo de ambiţiile electorale ale liderului lor, România are nevoie de stabilitate. Dacă nu au înţeles nevoia de normalitate politică, atunci riscul de scindare al USL devine mult mai mare, orice viitoare izbucnire a liderului liberalilor sau a partidului său putând reprezenta o criză de netrecut pentru alianţă. Decizia de duminică seară de a se înfiinţa comisii de coordonare a activităţii politice reprezintă astfel, atât o oportunitate, cât şi un risc pentru USL, în funcţie de comportamentul viitor al liberalilor în raport cu social-democraţii.

USL-ul a ajuns la guvernare pe fondul unor aşteptări masive din partea populaţiei. Actuala putere legislativă şi guvernamentală are datoria să se comporte responsabil, pornind tocmai de la acest fond de aşteptări, aşa cum observa duminică senatorul liberal Mircea Diaconu. Diferenţa dintre cele două partide aflate acum la putere este aceea că doar PSD-ul pare să înţeleagă că responsabilitatea USL-ului este de a duce la bun sfârşit proiecte precum revizuirea Constituţiei, regionalizarea şi, mai nou, codul electoral. Pe de altă parte, Crin Antonescu pare mai interesat să obţină fotoliul de la Cotroceni, de unde apar şi poziţiile sale conflictuale în raport cu PSD.

Succesul guvernării USL depinde de menţinerea stabilităţii şi normalităţii politice la nivelul alianţei. Cu cât neînţelegerile vor fi aplanate în interiorul coaliţiei şi departe de lumina reflectoarelor, cu atât actul de guvernare va fi unul mai eifcient. Această coerenţă a USL-ului este în mare parte legată de cum se va comporta Partidul Naţional Liberal şi liderul acestuia. Atâta timp cât Crin Antonescu va continua să joace la două capete, susţinând că este şi liderul opoziţiei, şansele principalilor parteneri din USL de a rămâne împreună vor scădea şi ele.