De ce oamenii nu zâmbeau în fotografiile de epocă?

Primul este legat de timpul necesar pentru ca cel fotografiat să poată fi imortalizat. Fotografia instantanee apărea atunci doar în romanele de anticipaţie, realitatea fiind că 'modelul' trebuia să stea nemişcat minute bune. Greu de păstrat, aşadar, un zâmbet firesc atâta timp. Lui Nicephore Niepce, autor în 1826 al 'Point de vue du Gras', considerată prima fotografie din istorie, i-au trebuit opt ore să o realizeze. Chiar dacă, 13 ani mai târziu, Louis Daguerre reuşea să facă acelaşi lucru în 15 minute, era totuşi greu să râzi sau să zâmbeşti aşa mult. 

Celălalt motiv ţine mai degrabă de un aspect social. În acea vreme, un comic era asociat cu prostia, în timp ce o atitudine sobră însemna seriozitate şi distincţie. Zâmbetul era considerat ridicol şi imbecil. 'În secolul al XVII-lea european, este clar că singurele persoane care râdeau şi zâmbeau, în viaţă şi în artă, erau săracii, beţivii, neruşinaţii, naivii şi cei care distrau publicul', arată Nicholas Jeeves.