Dedesubturile întâlnirii dintre T. Băsescu şi C. Antonescu de la Cotroceni

Niciunul dintre cele două scenarii nu sunt plauzibile şi, dacă Traian Băsescu are vreun plan cu privire la situaţia punctuală a numirii la Transporturi, acesta nu îi include pe cei doi lideri ai USL, niciunul neavând motive să aibă vreo înţelegere obscură cu Traian Băsescu.

Având în vedere că liderul liberal nu are prea multe opţiuni în momentul de faţă, cel mai probabil Traian Băsescu vrea să speculeze, ca de fiecare dată, orice moment, în ideea de a provoca disensiuni în USL. Situaţia este pentru moment una de tip joc de sumă nulă pentru Victor Ponta şi Traian Băsescu şi unul cu un anumit risc de pierdere pentru Crin Antonescu. Dacă însă şi Crin Antonescu va gestiona situaţia raţional, jocul va fi şi pentru el tot unul de sumă nulă.

Aşa-numitele dedesubturi ale întâlnirii dintre liderul liberal şi preşedinte ţin doar de eventualul plan al Traian Băsescu în legătură cu această consultare şi de beneficiile pe care preşedintele vrea să le tragă dintr-o situaţie dilematică în care se află şeful liberalilor.

Crin Antonescu este victimă, dar fără să aibă vreo altă alternativă, care să împace atât presiunile interne de partid cât şi imaginea PNL. Acceptul lui Crin Antonescu de a avea o consultare cu preşedintele nu se înscrie într-o relaţie instituţională de vreun anume fel, dar aduce maximum de beneficii preşedintelui Crin Antonescu, în situaţia dilematică în care se află. Acceptarea unui dialog cu Traian Băsescu pe tema numirii la Transporturi are menirea de potoli vocile critice din interiorul PNL, care îl acuză pe Antonescu de cedare în favoarea social-democraţilor.

Plecând de la dilema lui Crin Antonescu, care constă în eşecul de imagine dat de condamnarea lui Fenechiu, dublată de lipsa unui cadru de partid care să fie şi competent (pe domeniul Transporturilor), dar şi integru, şi triplată de presiunile din interiorul partidului, liderul liberal nu poate fi suspectat de complot cu Băsescu împotriva lui Ponta. Dimpotrivă, dialogul cu preşedintele pe această temă apare mai degrabă ca un gest formal şi neutru. Cel mai avantajos pentru Crin Antonescu ar fi ca Traian Băsescu să nu îl accepte pe Silaghi şi atunci, liderul PNL va fi cumva „contrâns” să cedeze portofoliul PSD şi să scape de „povara” numirii unui alt om la Transporturi. Prin urmare, în situaţia în care se află, Crin Antonescu nu mai are nimic de pierdut, ci doar poate spera la cel mai bun câştig posibil, din refuzul lui Traian Băsescu de a-l nominaliza pe Silaghi (sau din acceptarea nominalizării, cu riscurile implicate de o asemenea numire).

În ceea ce îl priveşte pe Victor Ponta, nici acesta nu are prea mult de pierdut din eventuala prelungire a interimatului în funcţia de ministru al Transporturilor, la limita maximă de 45 de zile, impusă de Traian Băsescu. Prin motivul invocat de preşedinte pentru menţinerea lui Victor Ponta la Transporturi, acela de a se finaliza procesul de privatizare a CFR Marfă, preşedintele ar putea spera ca premierul să fie asociat cu eventualele probleme care ar interveni în această procedură.

Asocierea între premier şi un eventual eşec al privaizării CFR Marfă este însă forţată, fiind binecunoscut faptul că procesul a fost realizat de către PNL şi fostul ministru, Relu Fenechiu. Victor Ponta nu ar mai putea deconta eventualele riscuri viitoare decât de la nivelul Guvernului în ansamblu – lucru care oricum s-ar fi întâmplat şi dacă era Fenechiu în continuare în funcţie.

În acest context, Ponta nu are de pierdut din „misterioasa” consultare dintre Crin Antonescu şi Traian Băsescu. Dimpotrivă, poate spera într-un câştig colateral: prin situaţia la care s-ar putea ajunge, de a veni PSD cu o nominalizare la acest portofoliu sau de a uni Transporturile cu alt minister, care acum se află la social-democraţi.

La rândul său, Traian Băsescu pare să facă un joc de unul singur, din care nici el nu are prea mari speranţe. Dorește să aducă prejudicii de imagine ambilor lideri ai USL şi să provoace în acelaşi timp disensiuni în USL, prin încăpăţânarea lui Crin Antonescu de a-şi menţine şi a doua oară propunerea cu Silaghi la Transporturi.

Într-un calcul raţional însă, Crin Antonescu nu va face greşeala de a veni şi a doua oară aceeşi propunere, în persoana lui Silgahi, dându-şi seama că un blocaj instituţional, dublat de percepţia că se ţine cu dinţii de un personaj nu tocmai în „standarde”, cum este Silaghi, ar aduce şi PNL, dar şi lui numai pierderi. Din situaţia în care PNL ar renunţa la portofoliul Transporturilor (ca urmare a respingerii numirii lui Silaghi) în favoarea PSD, PNL ar avea într-o mai mare măsură de câştigat decât de pierdut.

Pentru preşedinte, jocul este de sumă nulă, pentru că eventualele consecinţe ale unei certe PNL vs PSD (Crin vs Ponta) sunt destul de greu de apreciat. Iar pentru ca situaţia de la Transporturi să fie un joc de sumă nulă şi pentru Crin Antonescu, acest lucru depinde în momentul de faţă doar de comportamentul raţional al liderului liberal.