Democratul Dan Tapalagă face apologia totalitarismului

Un subiect foarte actual revine în atenția opiniei publice: este vorba de acuzațiile de fraudă electorală aduse lui Liviu Dragnea în legătură cu referendumul de demitere de anul trecut. Acuzația este cât se poate de gravă și, având în vedere miza enormă de corectitudine politică implicată, cere din partea Justiției române o deliberare extrem de clară, bine argumentată și care să se reflecte ca atare într-o decizie care să se poziționeze dincolo de orice dubii sau speculații. Este, dacă vreți, o părere personală că într-o speță în care este pus în balanța Justiției, alături de dreptate, însuși conceptul libertății democratice, este nevoie de o soluție clară, lipsită de dantelăria chichițelor avocățești specifice unor obscure spețe civile sau comerciale.

În cazul Dragnea va trebui, deci, să se exprime cu claritate maximă Justiția. Până atunci însă, pe marginea acestui caz se glosează și pro și contra, uneori la marginea logicii și dincolo de balustrada de siguranță a bunului simț. Să luăm de pildă argumentarea pernicioasă din ultima scriere a ”democratului” Dan Tapalagă pe acest subiect. Cu riscul de a-i face o reclamă pe care nu o merită, vă îndemn să vă înarmați cu o cafea tare și răbdarea necesară pentru a-i parcurge ațosul eseu în care acesta pare să facă nici mai mult nici mai puțin decât apologia totalitarismului. Pentru cei care nu reușesc să răzbată prin textul ce pare pe alocuri lipsit de noimă, rezum în câteva propoziții. Domnul Tapalagă contrazice teoria jurisprudenței care cere ca orice vinovăție să fie probată. Nu în întregime și nu pentru toată lumea, doar pentru politicieni. Dacă ai avut proasta inspirație să te implici într-un proiect politic și ai avut ghinionul să fii acuzat de adversarii tăi de toate relele pământului, procurorii care cercetează cazul nu ar mai fi nevoiți – conform distinsului eseist menționat – să producă probe în sensul vinovăției tale. Ca politician ești expus unei veritabile ”boli profesionale”, ești corupt din naștere și nici nu trebuie să faci sau să spui ceva din care procurorii pe caz să poată dovedi vinovăția prin înregistrări, martori sau alte mijloace specifice. Ai un soi de influență greu de expus în termeni clari, prin care determini sau influențezi la distanță anumite persoane să încalce legea în interesul tău, chiar fără să le dai ordine clare în acest sens. Dacă ești un politician implicat într-o campanie electorală, trebuie să eviți, conform acestei teorii, să le spui colegilor și colaboratorilor din tabăra proprie că îți dorești să câștigi. Conform autorului, această aserțiune este suficientă să-i determine pe toți care au încălcat legea să o facă la îndemnul tău, chiar dacă nu ai spus niciodată, nimănui, fă asta sau comite infracțiunea x. Ești vinovat, pur și simplu.

Dan Tapalagă remarcă cu o ingenuitate inadmisibilă că deși în cazul Dragnea nu există nicio probă directă, nicio înregistrare, nimic altceva care să-l implice direct și fără dubii într-o activitate infracțională atât de gravă, dosarul nu este unul politic pe motivul că - și aici țineți-vă bine - a mai existat un precedent și anume în cazul premierului Năstase, condamnat, conform lui Dan Tapalagă, tot fără probe. Profit de oportunitate și îi transmit distinsului eseist că, dacă are dreptate, atunci rezultă foarte simplu un singur lucru și anume că nici cazul Năstase nu este închis. Dacă într-adevăr Dan Tapalagă are dreptate și în cazul fostului premier lipsesc dovezile, așteptăm cu interes maxim și părerea CEDO pe această cauză.

Dar să revenim la consecințele unei teorii atât de sulfuroase din punct de vedere juridic și politic. Dacă simpla dorință exprimată de Dragnea, de a câștiga alegerile, este suficientă pentru a-l inculpa cu ajutorul acestui concept deopotrivă confuz și periculos al ”corupției politice”, care nu necesită probe, de toate relele și infracțiunile care s-au petrecut în toată țara, dacă-i putem pune în spate lui Dragnea tot ce s-a petrecut în decursul procesului electoral, atunci nu putem decât să demarăm o procedură similară imediat și în cazul politicianului Băsescu. Pentru că acesta a cerut public ca cetățenii români să nu participe la un referendum, președintele la rândul său poate fi considerat vinovat de ”corupție politică”, care nu necesită probe, în legătură cu toate cazurile de abuz evident în care anumiți indivizi au reținut cărțile de identitate ale oamenilor pentru a-i împiedica să participe la vot. Eu, însă, contrar distinsului eseist Dan Tapalagă, nu-i doresc președintelui Traian Băsescu să fie condamnat cu orice preț, chiar și în lipsa unor dovezi clare. Dacă aș accepta așa ceva, aș deveni părtaș la apologia totalitarismului și ar trebui să mă împac cu ideea că, într-o bună zi, va veni altcineva cu găselnița că simpla ocupație de ziarist te expune din oficiu și fără a necesita probe clare la ”culpa de calomnie”...