Deranjat de conduita parlamentară, Remus Cernea s-ar dezbrăca și de caracter

Până la urmă, punctul dureros pe care a pus degetul Zgonea este chiar detaliul că în orice țară civilizată există tradiții parlamentare nescrise dar atât de constrângătoare încât un asemenea cod de conduită este inutil și neavenit. Dacă în Germania sau Franța, să nu mai spunem de Anglia, ai avut ghinionul să fii confundat cu un turist rătăcit de grupul care tocmai a vizitat instituția, nimeni nu te mai spală în veci de rușinea pățită.

Atitudinea de grijă pedantă față de dressing code din legislativele altor țări nu este încă o caracteristică a parlamentarilor români. Ba pe unii chiar i-a apucat o țâfnă de zile mari, cum a fost în cazul deputatului Remus Cernea. În stilul său uzual, acesta nu putea să rateze o asemenea ocazie de a atrage atenția asupra propriei persoane printr-un scandal dubios. Remus Cernea crede în puterea marketingului politic, pe lângă care mai disimulează și teama extremă că, fără astfel de ieșiri, ar putea fi uitat cât de curând într-o nișă politică, precum un accesoriu devenit inutil. Probabil că Cernea realizează că acrobațiile pe care le execută periodic îl transformă într-un circar politic, dar consideră că acesta este prețul care trebuie plătit pentru a evita scufundarea ireversibilă în marele grup al anonimilor care ocupă și ei un loc în Parlament, în lipsă de altă slujbă, mai bine plătită. Așa că Cernea suspină, își asumă riscul și merge mai departe, către următoarea ocazie de a ieși cu orice preț în evidență. Este perfect explicabil, deci, de ce nu putea Remus Cernea să rateze ocazia de a mai scutura puțin cârpele, de bucuria mingii ridicate la fileu de Zgonea.

Dincolo de emfaza ușor infantilă a politicianului care agită pe post de steag improvizat tricouri cu Metallica sau Pink Floyd, descoperim un Cernea nevoit să-și asigure electorat dintr-o zonă suferindă în mod tradițional de inapetență politică, în condiția în care declarațiile sale au cam început să capete patina timpului. Remus Cernea poate părea tânăr, poate, pentru parlamentarii seniori. Pentru hippsterimea română, prin rândul cărora se strecoară periodic printr-o atentă contrabandă, Remus Cernea este deja un prăfuit. Din acest punct de vedere, declarațiile sale sunt de un ridicol total. Pletele lui Remus Cernea sunt arhaice chiar pentru aceia pe care îi îmbie la vot. Pentru parlamentari pletele lui Cernea nu înseamnă nici măcar atât. Din păcate, Valeriu Zgonea nu este o persoană cu un simț excesiv al umorului. E păcat, pentru că ar putea să ceară colegilor parlamentari să voteze la liber un document prin care să-l asigure pe Remus Cernea de lipsa desăvârșită de interes a colegilor în podoaba sa capilară.

Dincolo de umorul implicit al situației, nici nu mai rămâne altceva mai consistent. Poate doar un sediment de ipocrizie care răzbate supărător din discursul alesului Cernea. Putem să suspectăm pe oricine de incultură politică, nu și pe domnia sa. Remus Cernea înțelege exact unde bate Valeriu Zgonea și cunoaște cutuma parlamentară din țările civilizate. Ar putea să se jeneze, totuși, cât de cât, când cere să le fie lăsată posibilitatea de a se exprima și de a se manifesta și celor mai nonconformiști. Problema cu doleanța lui Cernea nu este că ar vrea probabil să vină deghizat în gorilă roz la Parlament, ci că nu a apărut la fel și în fața cetățenilor cărora le-a cerut votul. Era o vreme când Remus Cernea nu avea nicio greață să apară cu părul îngrijit și discret strâns la spate, purtând o cămașă și un sacou. Acum, acestea sunt de ordinul trecutului și Remus Cernea a devenit între timp o victimă a modei. Bun și așa, dar să știe și alegătorul din timp, pe ce pune ștampila.

Dar asta nu este strict problema lui Remus Cernea. Dimpotrivă, acesta ar face orice să o confiște, în interesul imaginii proprii. Din păcate pentru el, Remus Cernea are printre colegii săi o consistentă concurență la neglijență vestimentară.

Din păcate, trei sferturi din parlamentarii noștri, deși au salarii bune și indemnizații consistente, nu se ridică din punct de vedere vestimentar nici măcar la nivelul șoferilor parlamentarilor de afară.

Problema este într-adevăr spinoasă, pentru că nu degeaba se spune că noblesse oblige, iar codul lui Zgonea face trimitere în fond la o problemă de educație. Ori, din câte poate intui oricine, lipsa acesteia nu poate fi compensată printr-un regulament scris. Putem însă bănui că șeful Camerei Deputaților nici nu are de gând să-și pună propunere în practică, până la urmă. Probabil că Valeriu Zgonea, excedat de ce-i pot vedea ochii, ori de câte ori își aruncă privirea în sală, a bătut șaua ca să priceapă iapa, în speranța că poate-i mai rușinează pe cei mai neglijenți dintre ei și le readuce în atenție faptul că nu prea li se mai văd manșetele.

Până la urmă, dacă obișnuitul costum de haine, cămașa și cravata au ajuns să li se pară chiar atât restrictive aleșilor din Parlamentul României, nu cred că electoratul ar avea realmente ceva împotrivă ca ei să ducă argumentația tip Remus Cernea la extreme și, odată realizată tranziția la papuci de plajă, bermude și cămăși înflorate, să renunțe și la demodata marmură a palatului Parlamentului, la limuzine și la tot luxul aferent și să adopte, nu știm, poate cortul parlamentar sau o căbănuță din bușteni pe post de sediu al legislativului. Probabil că ne-ar costa mult mai puțin...