Derutanta revenire în forţă a tribunului Vadim

Cum fiecare poveste are întotdeauna cel puţin două perspective, revenirea Tribunului în fruntea partidului se dovedeşte a fi surprinzătoare, dacă nu chiar derutantă. Cert este că toate informaţiile parvenite opiniei publice trebuie puse sub un mare semn de întrebare, iar scepticismul este cuvântul de ordine atunci când ne referim la orice informaţie venită dinspre PRM.

Vorbim despre un congres surprinzător pentru că toate relatările de la adunarea ad-hoc a celor din PRM vorbeau despre prezenţa a 1000 de membri din filiale la Bucureşti. Este bine de ştiut că Vadim a reuşit să strângă atât de multă lume laolaltă. Este greu de crezut, totuşi, că Tribunul mai are 1000 de fideli, chiar şi de strânsură, capabili să se mobilizeze spre Capitală. PRM-ul de astăzi este un partid divizat, fără filiale, resurse sau vreo intenţie de vot capabilă să depăşească marja de eroare din sondaje. Vorbim despre un partid de prea mult timp dezobişnuit să lucreze cu numere mari.

Situaţia, după cum am spus, este de-a dreptul derutantă pentru observatorul simplu care vrea să înţeleagă starea reală din PRM. Un alt congres, aparţinând taberei care l-a revocat în urmă cu mai bine de o lună pe Vadim, va fi organizat la Alba Iulia, pe 27 iulie. În acest context, electorul peremist se poate întreba fără risc de eroare „Eu cu cine votez!?”. Dacă este să credem în argumentele taberei anti-Vadim, simulacrul de Congres organizat în acest weekend la Bucureşti este nestatutar, dat fiind că voturile exprimate de delegaţii veniţi la eveniment nu aveau mandat din partea filialelor.

Conducere bicefală a PRM a reuşit, în doar câteva săptămâni, să îngroape acest partid sub un mare semn de întrebare. Nu se mai ştie cine îl conduce, cine este legitim, cine are mandat, cine a fost exclus sau reevaluat? Evident că în acest context o întrebare la fel de naturală este: pe cine mai interesează ce se întâmplă în PRM?

Bicefalismul peremist riscă să se transforme într-un bipolarism politic, din care partidul să iasă (şi) mai vlăguit, dacă nu chiar să dispară permanent de pe scena politică dâmboviţeană. O primă dovadă a acestei stări de fapt sunt scandările de tip „Ruşine” sau „Jos trădătorul”, cu care Tribunul a fost gratulat chiar de către aşa-zişii susţinători ai săi.

Singurul avantaj al acestui scandal este că presa şi, implicit, publicul mai află despre circoteca din PRM. Or, ştim cu toţii că prima condiţie pentru ca un partid să nu existe în România este ca presa să nu mai vorbească despre el. Pe fond însă, CV Tudor se află într-o situaţie extrem de neplăcută, al cărei deznodământ poate însemna, în cel mai reuşit scenariu, scindarea PRM.

Tabăra adversă, având ca purtătoare de stindard organizaţia PRM Neamţ, continuă să susţină că toate evenimentele derulate de Tribun din momentul debarcării sale şi până în prezent sunt nu doar ilegitime, ci de-a dreptul ilegale. Cel mai probabil, pe Vadim îl paşte mult-aşteptata excludere din partid la congresul din acest sfârşit de săptămână.

Chiar dacă nici după acel moment nu vom fi încă siguri cine se află la frâiele peremiste, un lucru este cert: circ va fi berechet! Atât doar că membrilor PRM – marea lor majoritate trecuţi de prima tinereţe şi nostalgici după anii de glorie din perioada 1996-2004 – le cam lipseşte pâinea. Iar niciunul din liderii partidului nu pare a fi capabil să le-o ofere.