Descentralizare prin asumare. Foarte bine

Nici nu apucase bine să se încheie conferința liderilor USL în care a fost anunțată intenția cabinetului de a-și asuma răspunderea asupra proiectului de descentralizare, că liderii PDL au și sărit să critice această decizie. Motivul? Chipurile s-ar încerca eludarea dialogului și a dezbaterii parlamentare, pentru ca USL să impună, conform lui Vasile Blaga,  ”marea baroniadă”.

Primul lucru care sare în ochi este duplicitatea lui Vasile Blaga. Pentru liderul PDL asumarea de răspundere era absolut normală pe vremea când PDL se afla la guvernare și aproape că nu exista lege mai importantă care să nu fie trecută de Parlament prin acest procedeu. Mai mult, în timp ce pentru pedeliștii era absolut firesc să nu se consulte cu nimeni atunci când își asumau răspunderea, premierul anunță inițierea unui dialog amplu cu toate grupurile parlamentare.

Pe de altă parte, trebuie remarcat că în cazul de față USL-ul și guvernul Ponta chiar au argumente valide pentru a merge pe o procedură legislativă de urgență. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în perioada guvernărilor PDL-iste, când administrațiile locale s-au trezit că trebuie să administreze școli sau spitale fără a avea și fondurile necesare, descentralizarea pe care o propune USL este un proces profund, de fond, care presupune nu doar transferul formal al unor atribuții și instituții, ci și pe acela al finanțărilor aferente. Or, în acest context, este evident pentru orice persoană de bună-credință că, dacă se dorește ca descentralizarea să intre în vigoare începând cu 2014, este nevoie de adoptarea cadrului legislativ înainte de intrarea în vigoare a bugetului pe anul viitor.

Desigur, ne putem întreba de ce nu mai poate fi amânată descentralizarea. În fond, România a funcționat în ultimii 23 de ani cu același sistem administrativ învechit, în care, practic, mai toate deciziile relevante pentru comunitățile locale și pentru serviciile furnizate acestora, fie că discutăm despre domeniul educației, al sănătății, sau chiar al culturii, erau luate de la centru. Iar rezultatele se văd cu ochiul liber: dezvoltarea comunităților a fost mult încetinită în contextul în care aleșii locali, adică tocmai cei care știau cel mai bine ce și cum trebuie făcut și pe care cetățenii i-ar fi putut trage în mod direct la răspundere dacă ceva nu mergea bine, aveau prea puține de spus într-un proces decizional excesiv de birocratic.

Or, corectarea acestei situații este absolut necesară dacă vrem ca România să speculeze cum se cuvine șansa banilor europeni. Iar aici ne referim atât la fondurile alocate în exercițiul bugetar care tocmai se încheie, cât și la cele din perioada 2014 – 2020. Ceea ce PDL-ul cataloghează în mod populist ”baroniadă”, este în fapt un demers absolut necesar pentru ca banii de la Uniunea Europeană să producă o îmbunătățire majoră în viața fiecărui cetățean. Prin decentralizarea propusă de USL, comunitățile locale vor avea în sfârșit libertatea de a accesa aceste fonduri funcție de nevoile reale ale comunităților, iar nu de ceea ce se consideră de la centru ca fiind prioritar. Ca urmare, pentru ca exercițiul bugetar al Uniunii Europene care debutează la 1 ianuarie 2014 să nu mai prindă România pe picior greșit, este nevoie urgentă de adoptarea cadrului legislativ necesar pentru descentralizare.

Andrei Pop