Descoperirea EXTRAORDINARĂ de la Machu Picchu

Chinchilla arboricolă de Machu Picchu (Cuscomys oblativa) este o specie de rozător care, până în urmă cu puţin timp,  era cunoscută doar din fosile, fiind descrisă pe baza a două cranii descoperite de Hiram Bingham, istoricul american care a dezvăluit lumii occidentale existenţa ruinelor de la Machu Picchu.

Se credea că specia dispăruse înainte de sosirea conchistadorilor în această regiune a Americii de Sud.

În 2009, însă, un paznic al rezervaţiei, Roberto Quispe, a semnalat un exemplar viu al acestei specii. Fenomenul „reapariţiei” unei specii considerate dispărute este numit de biologi „efectul Lazăr” (după numele personajului biblic pe care Iisus Hristos, conform legendei, l-ar fi „înviat”.)

O echipă de specialişti mexiani şi peruani a întreprins în 2012 o expediţie pentru confirmarea existenţei animalului, căutându-l în jungla montană umedă din apropiere de Wiñayhuayna, un alt sit arheologic situat pe „Drumul Incaş” (Inca Trail), un traseu care duce către Machu Picchu.

În cele din urmă, au găsit un exemplar viu, confirmând astfel faptul că chinchilla arboricolă de Machu Picchu nu dispăruse, de fapt, niciodată. Totuşi, descoperitorii  consideră că specia ar putea fi ameninţată, din cauza rarităţii ei şi a micşorării habitatului său.

Există însă şi un aspect pozitiv: specia trăieşte atât în Parcul Naţional Machu Picchu, cât şi în sanctuarul istoric Machu Picchu - perimetrul care cuprinde vestigiile construcţiilor incaşe. Ambele structuri sunt relativ bine gestionate, fiind dotate cu personal şi infrastructură care permit o supraveghere bună a zonei, reducându-se astfel pericolul defrişărilor.

Pădurile umede de altitudine din regiune mai ascund însă multe surprize şi secrete, în afară de existenţa chinchillei arboricole. Cercetătorii cred că, printre animalele observate, s-ar mai număra cel puţin încă 6 specii noi pentru ştiinţă: un mamifer, o şopârlă şi 4 specii de broaşte.