Despre bilanţul DNA şi cum mâna fermă a legii care nu spune o poveste nu primeşte recunoaştere

„Poţi să spui rugăciuni / Să se întâmple minuni / Dar ce semeni aduni / Fugi, fugi.. vin băieţi buni!”

– BUG Mafia

Anul 2014 a marcat, conform Laurei Codruţa Kovesi, cel mai mare număr de demnitari de rang înalt investigaţi de DNA. Direcţia Naţională Anticorupţie – varianta 2014 – a fost unul dintre cei mai vizibili şi mai eficienţi actori de pe scena publică românească. Iar procurorii DNA, prin persoanele pe care le-au pus sub acuzare şi lumina reflectoarelor, s-au poziţionat drept „băieţii buni” ai luptei anticorupţie.

Cu fiecare percheziţie, audiere, propunere de arestare şi dosar trimis în instanţă, DNA a crescut constant în aprecierea spectatorilor (o arată sondajele, care plasează instituţia spre 65% încredere). Publicul, format în mare majoritate din români cinstiţi consumatori de ştiri TV, aşteaptă să vadă figuri cât mai mari puse sub ghilotina camerelor de luat vederi prezente cvasi-permanent în faţa instituţiei. Unii politicienii aflaţi până nu demult în loje, departe de forfota dosarelor, se întreabă acum „care dintre noi urmează mâine”? Per ansamblu, un show total ce echivalează cu un Mani Pulite („Mâini Curate” – o mega-operaţiune antimafia din Italia anilor ’90, care a dus la prăbuşirea partidelor politice şi la dispariţia unor lideri politici marcanţi, dar profund corupţi) în variantă carpato-danubiano-pontică.

Mai mult, începutul de an 2015 şi toate scandalurile de corupţie aflate în prezent sub lupa DNA ne dau motive să credem că, peste un an, la viitorul bilanţ, lista prezentată de procurorul-şef Kovesi să fie şi mai lungă. Există însă câteva aspecte peste care nu trebuie să trecem cu vederea. Şi o schimbare fundamentală în modul de lucru al instituţiei.

Zâmbeşte! Eşti „BREAKING NEWS” pe toate televiziunile de ştiri!

O nouă zi, un nou dosar – cam aşa a decurs întreg anul 2014. Cu ce efecte? În primul rând, s-a permanentizat nevoia de telejustiţie. Suntem în plin avânt al breaking news-urilor cu iz penal.

Prin întreaga sa activitate, DNA s-a poziţionat (voit sau nu, în acest moment e de-a dreptul irelevant) ca actor central într-un context electoral foarte încărcat. Procurorii au influenţat major agenda media şi, pe cale de consecinţă, agenda cetăţeanului. Lupta anti-corupţie a revenit în prim-plan, având spre deosebire de anul 2004 sau 2009 acţiuni concrete în Justiţie îndreptate împotriva tuturor, nu doar a unei culori politice anume. Au cam dispărut din reacţiile politice, odată cu finalul de mandat al fostului preşedinte, asumările acestor demersuri. Prin urmare, impresia generală este că acţiunile din justiţie sunt independente.

Presa, acest vultur în căutare de titluri cu Şoc-Şoc-Şoc! şi SENZAŢIONAL la început de grupaj de ştiri, a primit material (dosare şi informaţii „pe surse”) cât pentru 10 ani de reformă a Justiţiei în logica Băsescu-Macovei. Ţambalagiul-şef a plecat de la Cotroceni, iar batista a fost pierdută de ceva timp de cei care sunt responsabili cu tonul în lupta anti-corupţie. Am ajuns astăzi în situaţia în care am auzit la diverse posturi TV realizatori sau invitaţi care punctează că „astăzi nu avem nicio ştire de la DNA”. Lipsa unor persoane anchetate a devenit, prin prisma activităţii prodigioase a DNA, o ştire în sine!

Ce s-a schimbat?

În primul rând, zonele de acţiune ale DNA. După o lungă perioadă care s-a confundat cu mandatul lui Daniel Morar în fruntea DNA, instituţia a ajuns, sub conducerea Laurei Codruţa Kovesi, să îi ia pe toţi la întrebări, indiferent de nume, funcţie sau spate politic. Prin urmare, a fost puternic contracarat discursul Justiţiei politizate, care avea ochi doar pentru ce se întâmplă în tabăra celui care nu are „cheile Justiţiei”. Aici, cele mai răsunătoare dosare instrumentate în acest moment de DNA sunt, de departe, cele care o au în centrul lor pe Elena Udrea. Pentru că ele vorbesc despre dispariţia unui sistem.

În al doilea rând, telejustiţia în exces. Politicienii săltaţi şi plimbaţi ca sfintele moaşte prin faţa sediului central DNA echivalează cu impresia că, în final, ajung să plătească şi cei care au prăduit ţara timp de 25 de ani. Din acest punct de vedere, apelul preşedintelui Iohannis de a se renunţa la practicile telejustiţiare nu îşi poate găsi adepţi nici în DNA, nici în media, nici la public. Pentru că riscul unui DNA care nu face spectacol televizat rezidă în impresia publicului general de batistă pe ţambal. Mâna fermă a legii trebuie să facă spectacol şi trebuie să aibă rezultate cuantificate în ani cu executare şi averi confiscate. Asta vrea poporul, asta trebuie să i se dea.

În al treilea rând, contextul regional. Cu toate că e o linie de interpretare folosită des, chiar cred că şi contextul regional tensionat, respectiv nevoia partenerilor noştri strategici de a avea în România instituţii publice puternice, cât mai curate, au dat un imbold acestui proces ireversibil. Politicieni corupţi = instituţii coruptibile. Iar România poate fi un factor de stabilitate în regiune doar dacă se bazează pe instituţii puternice şi pe oameni care să nu facă jocurile unor grupuri de influenţă externe, venite cu sacoşa de bani dinspre răsărit.

Care e varianta ideală? O acţiune în timp util din partea DNA

„Nu eşti politician sau om de afaceri dacă nu vezi măcar o dată în viaţă sediul DNA pe dinăuntru”, îmi spunea acum mulţi ani un fost om politic care era, concomitent, şi un om de afaceri de succes. Este evident că în ultima perioadă mulţi politicieni şi oameni de afaceri au analizat tencuiala sediului central DNA, semn că activitatea lor politică, respectiv succesul lor în business poate fi bănuit de multe activităţi ilicite.

La oră de bilanţ, cred că anchetele DNA în perioada următoare ar trebui să se realizeze în timp util. Tot ceea ce vedem acum pe TV sunt dosare care vin peste noi după ani şi ani în care protagoniştii au fost lăsaţi în pace.

În cazul punctual al Elenei Udrea, chiar aceasta a remarcat în discursul său din Parlament faptul că DNA şi-a aţintit tunurile asupra sa după ce, timp de 10 ani, nu a fost pusă să dea măcar o declaraţie. În acest caz, însă, ajungem la problema lui „ce semeni, aduni”. Nu poţi promova – sperând să fii credibil – un discurs în care să condamni instituţia DNA, după ce timp de 10 ani tot tu ai fost una din vocile care au lăudat public reforma din temelii a Justiţiei şi performanţele în lupta împotriva corupţiei înregistrate de către această instituţie.

Tocmai de aceea, pe viitor, ţinând cont că am ieşit din narativul politizării Justiţiei, cred că DNA şi celelalte instituţii abilitate trebuie să evite cât se poate de mult intrarea în logica temporizării Justiţiei. Tărăgănarea dosarelor şi scoaterea lor pe taraba publică în momente strategice, atunci „când trebuie”, se poate dovedi un narativ la fel de nociv, care pe termen mediu şi lung va lovi în credibilitatea acestor instituţii.

În rest, mult succes DNA! Reforma clasei politice nu va fi relizată de o singură instituţie. Dar efortul concertat anti-corupţie şi anti-evaziune vor ajuta cu siguranţă la separarea grâului de neghină. La finalul acestor acţiuni, poate nu vor rămâne în picioare doar cei fără de păcat  (lideri politici sau oamenii de afaceri „de succes”) însă cu siguranţă  vom avea o clasă politică şi un mediu de business mult mai sensibilizate la riscul penal.

Paul Aparaschivei este expert comunicare politică - www.infopolitic.ro