Despre falimentul fotbalului românesc și șansa unui nou început

Fotbalul românesc trăiește vremuri negre. Pe de o parte, rezultatele sunt lovite o secetă nemiloasă. Exceptând Steaua, care a avut un parcurs onorant în Europa League, toate celelate echipe, inclusiv echipa națională, au încetat de mult să ne încânte cu performanțe sportive.

Pe de altă parte, din punct de vedere al organizării, norii grei de furtună strivesc o bună parte a fenomenului fotbalistic. Când spun organizare mă refer atât la cazurile de corupție care afectează grav credibilitatea fotbalului, îndepărtează fanii, sponsorii, implicit banii, cât și la incapacitatea multor patroni din fotbalul românesc de a construi o afacere curată în jurul echipelor, așa cum se întâmplă în marile campionate din Vest. De aici și până la spectrul desființăriii mai este doar un pas.  Deja, Rubiconul falimentului a fost trecut sau este pe cale de a fi trecut de echipe mari precum Universitarea Craiova, Poli Timișoara, U Cluj sau Rapid, foarte aproape fiind la un moment dat și FC Dinamo București.

Cel mai șocant caz de eșec al unei organizații fotbalistice,  după desființarea clubului Universitatea Craiova, este retrogradarea în Liga a II-a clubului Rapid București ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de licențiere impuse de UEFA, legate în principal de balanța financiară. De exemplu, clubul Rapid, cu datorii de 34 de milioane de euro, și-a exprimat disponibilitatea de a achita 12 milioane de euro, în condițiile unor angajamente de generare de venituri pur fanteziste. O situație similară se înregistrează și în cazul Universității Cluj.

Aceste cazuri ne spun un lucru foarte simplu. Fotbalul nu este un simplu joc. El a devenit o afacere care trebuie gestionată corect, după regulile economiei de piață și în acord cu legile interne și reglemetările UEFA. Infuzia de bani negri, adică bani nefiscalizați, supraviețuirea pe datorie sunt deficiențe grave care infestează fotbalul de corupție. De aici și până la transformarea fotbalului într-o sursă de venituri ilicite având ca principală metodă sfântul blat atât de iubit de mafia pariurilor nu mai este mult. Tolerarea pe termen lung a unor asemenea derapaje înseamnă moartea fotbalului. Pentru că trucarea meciurilor transformă sportul într-o minciună.  Drept umare, îndepărtează spectatorii, alungă telespectatorii, sperie sponsorii și omoară definitiv industria. Adio echipe mari, adio meciuri memorabile, adio stadioane civilizate, adio spectacol!

Din acest motiv, oricât ar fi de dureros pentru fani, acordarea unor sancțiuni drastice menite să impună la nivelul managementului cluburilor de fotbal din Liga I respectul față de reguli și un comportament antreprenorial corect, care nu păcălește nici fotbalul și nici legea, este atitudinea corectă. Așa cum orice cetățean, orice firmă, orice organizație trebuie să respecte niște reguli, și patronii cluburilor din Liga I trebuie să învețe că nu mai pot folosi fotbalul doar ca sursă de imagine pozitivă și paravan pentru ascunderea unor ilegalități.

Dacă fotbalul românesc va deveni o afacere corectă, fără scandaluri financiare, fără bani negri aruncați pe la colțuri, fără valize și fără transferuri dubioase, fără rezultate suspecte la sfârșit de campionat și fără tranzacții dubioase la casele de pariuri, atunci vor apărea cu siguranță și rezultatele. Iar odată cu ele și spectatorii cu tot ceea ce înseamnă acest lucru: pasiune, sponsori, bani, dezvoltare. Sancțiunile dure sunt șansa unui nou început pentru fotbalul românesc.