Deutsche Welle a spălat pe jos cu Herr Băsescu

Nu există ceva mai eficient, de parcă acest popor s-a născut cu darul criticii și punerii la punct. În fraza prin care neamțul te mătură din calea lui, atenționându-te că ești în plus, subiectul și predicatul construiesc un mecanism la fel de eficient precum motorul ultimului bolid bavarez și la fel de impresionant precum Bertha cea grasă, tunul care strivea forturile franceze în prima conflagrație mondială.

Pentru o clipă gigantica mașinărie germană pare să revină din filele manualelor de istorie. Deutsche Welle a tras un obuz de avertisment care, vă las să judecați singuri, desființează toată fanfaronada și agitația președintelui jucător de la Cotroceni.

Ghiuleaua n-a căzut pe palat, e drept, ci a lovit Dâmbovița, ridicând un val de apă suficient de înalt cât să trezească prin acest duș rece la realitate pe toți aceia care mai fac prostia să creadă că toate despre care Băsescu zice că zboară, se și mănâncă. Intervenind pe marginea scandalului și atacurilor pornite de președinte în cazul licitației CFR marfă, Deutsche Welle oferă o târzie dar cu atât mai savuroasă satisfacție tuturor acelor care anul trecut deplângeau ușurința prin care propaganda portocalie penetra deopotrivă Parlamentul European și Cancelaria Germaniei. Îmi cer scuze că fac analiză pe text, dar ce-mi poate rămâne când încă din titlu germanii poziționează acțiunile președintelui în zona trivialității politice?

Analiza Deutsche Welle demonstrează fără tăgadă că, după un an de la referendumul din 2012, din minciunile lui Traian Băsescu și a europarlamentarilor liberal-democrați s-a ales praful, iar cancelariile occidentale urmăresc România cu un ochi mult mai atent.

Pe scurt, Deutsche Welle sesizează corect atitudinea neprincipială a președintelui Traian Băsescu care, deși avea posibilitatea de a stopa licitația asupra căreia ar fi avut dubii ”înainte de încheierea procedurii şi de sosirea FMI în ţară şi nu abia după aceea.” Cât de sincer a fost Traian Băsescu, par să se întrebe nemții, înainte când a știut dar a tăcut sau după, când a vorbit declarându-se îngrijorat de perspectiva pierderilor strategice cauzate țării.

”E ca şi cum un martor la o crimă refuză să depună mărturie de teamă să nu fie cumva implicat, dar, după ce poliţia clasează cazul, începe să-l şantajeze pe criminal” au mai adăugat autorii punerii la punct.

Gestul lui Traian Băsescu este ”ignobil”, cade sentința aspră, după care mașinăria germană bagă în sperieți și consilierii prezidențiali, toată floarea cea vestită a popularilor: ”Dacă ar avea consilieri şi nu adulatori servili, preşedintele ar trebui să audă că acţiunea sa este nedemnă de un preşedinte.” După aceste cuvinte nu mai rămâne nimic de adăugat și am să închei această dare de seamă, nu înainte însă de a remarca că Traian Băsescu a reușit să piardă nu numai considerația dar și ultimul sprijin pe care-l mai avea din partea Germaniei și asta după ce a reușit să-i deranjeze recent deopotrivă pe americani și pe ruși.

Rămâne de văzut dacă Traian Băsescu își va înghiți în stilul binecunoscut mândria și va reveni asupra subiectului CFR Marfă, cu aceeași lipsă de coloană vertebrală cu care ne-a obișnuit de două mandate încoace, sugerând că și el înțelege limba lui Goethe, dacă i se vorbește rar și răspicat. Prima sa lecție de germană a fost cu siguranță una concisă, care ne-a adus aminte de zicerea mucalită despre domnul chestor: Eine große Schande, herr Băsescu!