Dezamăgitorul domn Cătălin Predoiu – un „politician” spectator

Vreau să stabilim din start regulile jocului: premierul din umbră, în orice partid care anunţă pompos o astfel de propunere, trebuie să fie vârful de lance al acelui partid în lupta împotriva Guvernului.

Atacă, parează, identifică probleme, setează teme pe agenda publică, el este comandantul oştirii care iese la luptă împotriva puterii. Or, din toate aceste puncte de vedere, este mai mult decât evident că dl. Predoiu a fost ţinut suficiente reprize pe banca de rezerve a politicii româneşti, astfel încât acum să nu ştie ce rol implică banderola de căpitan pe care o poartă atât de mândru pe, e drept, un braţ anemic al dreptei pedeliste.

Menţin raţionamentul în acest registru sportiv, pentru a arăta că un politician înnăscut, la fel ca un orice sportiv cu talent nativ, este capabil în primul rând să câştige un meci folosindu-se exclusiv de greşelile adversarilor săi.

Din acest punct de vedere, Cătălin Predoiu prezintă o incapacitate cronică de a câştiga puncte pentru PDL prin specularea credibilă a greşelilor făcute de adversari. A avut suficiente mingi ridicate la fileul politic: privatizarea CFR Marfă, negocierile cu FMI, situaţia de la Oltchim, condamnarea lui Fenechiu etc. Cu toate acestea, Predoiu nu a fost în stare să înscrie măcar o dată.

Cooptarea lui Predoiu în echipa PDL are foarte multe din elementele unui transfer din fotbalul autohton, genul acela de achiziţie de la care staff-ul tehnic aşteaptă să salveze echipa de la retrogradare, chiar dacă în spatele acelui jucător nu există o echipă închegată.

Problema domnului Predoiu este, însă, aceea că, în absenţa unor coechipieri credibili, nu s-a obişnuit şi nici nu prezintă semne de adaptare la caracteristicile gazonului politicii româneşti. Încearcă să şuteze, dar se împiedică. Iese la atac, dar este lăsat de prea multe ori în offside chiar de către colegii săi.

Când încearcă un artificiu tehnic – de pildă când îl acuză pe Ponta că nu se pricepe la economie pentru că vine din Politică – Predoiu uită că, la rândul său, nu a fost transferat în pedelime dintr-o funcţie de ex-CEO al unei multinaţionale de succes, deci nu are legitimitate.

Background-ul profesional al fostului ministru al Justiţiei este mai degrabă un balast în tentativele sale de fi credibil sub pălăria mult prea mare a economiei româneşti. Predoiu a intrat deja sub zodia complicată în care a trăit politic şi MRU, în categoria politicienilor de la care nivelul de aşteptare este mult mai mare decât acţiunile propriu-zise pe care sunt în stare să le servească.

Fiind prins într-o forţă centrifugă ce îl îndepărtează din ce în ce mai puternic de problemele şi soluţiile reale pe care românii ar vrea să le audă de la un premier din umbră, dl. Predoiu demonstrează că nu cunoaşte regulile de bază ale jocului în care a intrat.

Orice democraţie sănătoasă are nevoie de o putere şi o opoziţie credibile. Or, în cazul României, singurii jucători de pe teren sunt cei din USL. Pentru ca spectacolul politic să producă efecte la rândul publicului, este nevoie de o voce credibilă şi din partea opoziţiei. Căpitanul Predoiu nu pare a fi, însă, capabil să încalţe ghetele mult prea mari care i s-au pus la dispoziţie. Cu toate că aşteptările în cazul transferului său sunt evident mari, Cătălin Predoiu riscă să intre mult prea repede în galeria politicienilor care s-au născut talent, dar au murit speranţă.

Pentru că, trebuie să fim oneşti, singura certitudine pe care dl. Predoiu nu s-a ferit să ne-o alimenteze este aceea că, din umbra de premier propus de PDL, în curtea opoziţiei din România nu este nimic nou sub Soare. Dezamăgitor – acesta este cuvântul care poate rezuma cel mai bine evoluţia lui Cătălin Predoiu pe terenul politicii dâmboviţene.

Problema celor din PDL este aceea că, odată ce i-ai dat unui astfel de jucător stângaci banderola de căpitan, nu i-o mai poţi cere înapoi fără să te faci de râs (şi) în faţa propriilor tăi suporteri...