Deznodământul în cazul Becali reconfirmă poziția principială a USL față de Justiție

Impactul social al condamnării sale se poate cuantifica, concret, însumând toate faptele lui bune și rele, care au adunat la un loc deopotrivă pomeni electorale și sinistrații cărora le-a pus un acoperiș nou deasupra capului, pe cheltuială proprie. Dar condamnarea sa la 3 ani cu executare în cazul schimbului de terenuri este, din punct de vedere politic, și un examen de bună credință al cărui principal beneficiar este doar USL. Uniunea are în acest caz de câștigat pentru că pentru orice observator de bună credință devine evident că, iată, deși ar fi avut toate mijloacele sau cel puțin tot atâtea mijloace la dispoziție câte au avut și guvernările de dreapta din ultimii ani, USL a făcut un pas în spate și a permis Justiției să-și facă treaba. Uniunea nu a recurs la tactici neprincipiale de influențarea a verdictului.

Între timp, tabăra de dreapta, preferată până de curând de președintele Traian Băsescu, încă mai așteaptă lămuriri suplimentare, cine rămâne cu Blaga, cine pleacă cu Udrea. Abia în urma acestor clarificări vom vedea, probabil, că Justiția este una și bună și pentru ei, asta mai ales în funcție de neștiutele dar bănuitele criterii de selecție a distinsei DNA, care va alege cu mare discernământ politic exact dosarele potrivite, din vraful dedicat fostei guvernări. Până atunci, Traian Băsescu nu pierde ocazia să mai dea niște sarcini pe stil vechi noilor numiți în funcția de șefi ai procurorilor. Cum ar fi tema cu revoluția, o bazaconie care, iată, după mai bine de două decenii revine și nu mai suportă amânare, dovada că Traian Băsescu dacă nu reușește să te convingă, te aburește.

Dar președintele riscă să se confrunte cu o dublă surpriză, plăcută pentru noi, nu și pentru domnia sa. În primul rând este foarte posibil ca din marile scindări preconizate să se aleagă praful. Nu-i exclus ca din toate partidele să se desprindă în continuare disidenți, dar vor fi probabil niște firimituri prea inconsistente pentru a se coagula politic și care în cel mai bun caz vor îngroșa grupul independenților. Așa cum disidenții liberali au preferat să rămână în PNL, cu tot conflictul de rigoare, așa și pedeliștii din jurul Elenei Udrea, câți vor fi ei, s-ar putea gândi de două ori dacă merită să se angajeze într-o aventură politică fără pronostic favorabil. În fond, pentru un partid viabil, cu reale șanse în competiția electorală este nevoie de mai mult de 30 de minute de mișcare populară pe zi.

A doua parte a surprizei amintite s-ar putea să vină în mod fericit chiar din partea noii structuri de conducere a procurorilor, care s-ar putea dovedi o idee mai independentă decât și-a imaginat Traian Băsescu. Nu vrem să afirmăm că nu vor ajunge și la misterele revoluției din 1989, dar având în vederea situația și prioritățile de pe teren, poate că nu vor alege să-și înceapă activitatea tocmai cu acestea.