Diferenţele fundamentale dintre dosarele Dragnea şi Vosganian
Singurul lucru comun al dosarelor lui Liviu Dragnea și Varujan Vosganian este că cei doi au fost, pentru o perioadă de timp, colegi în cabinetul USL.
Demisia de onoare din Guvern a lui Varujan Vosganian și trimiterea în judecată a vicepremierului Liviu Dragnea au fost printre principalele subiecte dezbătute zilele acestea. Cum era de așteptat, au existat voci care au afirmat că dacă Vosganian și-a dat demisia, la fel ar trebui să facă și Dragnea. Acest lucru nu este neapărat corect, având în vedere că cele două cazuri nu se aseamănă.
Singurul lucru comun al dosarelor lui Liviu Dragnea și Varujan Vosganian este că cei doi au fost, pentru o perioadă de timp, colegi în cabinetul USL, iar asemănările se opresc aici. În timp ce vicepremierul Dragnea este anchetat pentru o pretinsă infracțiune săvărșită când nu era membru al Guvernului, nici măcar deputat, ceea ce a făcut ca avizul Parlamentului pentru încuviințarea începerii urmăririi penale să nu fie necesar, liberalul Vosganian este (sau a fost) cercetat pentru o posibilă infracțiune săvărșită în mandatul anterior de ministru, cu referire la activitatea sa guvernamentală.
În dosarul pe care procurorii DIICOT l-au întocmit pe numele fostului ministru al Economiei, Varujan Vosganian, acesta este acuzat de subminarea economiei naționale, din cauza unei politici economice pe care ministerul său a promovat-o, de subvenționare a prețului la gaze pentru industrie. Procurorii consideră că armeanul a complotat cu mai multe persoane, favorizând prin această măsură anumite companii. Având în vedere că este vorba de o faptă comisă în calitatea de ministru, prezența sa în Guvern ar fi fost într-adevăr un risc de imagine pentru Executiv. Presa, dar și adversarii politici ai USL, ar fi putut specula pe seama activității acestuia, acuzându-l de fiecare dată când ar fi dorit să promoveze o măsură economică, ceea ce ar fi compromis demersurile ministerului.
Pe de altă parte, dosarul lui Dragnea este atât de politic, încât dacă adăugăm cuvântul „politic”, lângă expresia „dosarul lui Dragnea”, avem de a face cu un pleonasm. Președintele executiv al PSD a fost trimis în judecată de DNA pentru faptul că a condus o campanie electorală și s-a ocupat de mobilizarea oamenilor la vot. Nicăieri din referatul procurorilor DNA nu reiese că Dragnea ar fi încercat în vreun fel să influențeze votul oamenilor, sau ar fi cerut date despre cum aceștia au votat, ceea ce într-adevăr ar fi fost ilegal. Nu, nici vorbă de așa ceva. Procurorii ultra-zeloși ai DNA consideră că, având în vedere că se cunoștea dinainte din sondajele de opinie faptul că majoritatea populației va fi de acord cu demiterea președintelui, singura miză a acestui referendum era prezența la vot. Legea Partidelor Politice (14/2003) spune însă, în art.2, că prin activitatea lor, partidele politice „stimulează participarea cetățenilor la scrutirnuri”. Așadar, Dragnea este acuzat că, în calitate de secretar general al PSD și coordonator al campaniei electorale, și-a făcut datoria, culmea, respectând legea!