Din păcate, prezidențiabilul Crin Antonescu nu știe să joace în politica mare

Dacă și-a dorit să facă o critică moderată partenerului său Victor Ponta, gelos probabl pe punctele de popularitate ale acestuia care vor crește ca urmare a vizitei, Crin Antonescu nu a reușit decât să le ofere muniție adversarilor care îl acuză de atitudini anti-americane încă de anul trecut. Dar să rezumăm ce anume spune Antonescu și ce precizări face acesta despre relația pe care românii ar trebui s-o aibă cu partenerii americani. În primul rând, de la bun început, din discursul liberalului reiese o eroare gravă.

Crin Antonescu face precizarea că Chevron și în general orice mare companie americană sunt entități separate de establishment-ul american și ar trebui privite și tratate ca atare. În opinia sa, România ar putea avea relații foarte bine cu politicienii americani tratând în paralel marile companii americane cu răceală și refuz. Desigur că ce spune Crin Antonescu, stricto sensu, este adevărat.

Dar, în realitate – și ne așteptăm totuși de la un minim rudiment de realpolitik de la cel care dorește să fie următorul președinte român – lucrurile pur și simplu nu stau și nu funcționează așa. Când discuți de Chevron de pildă și susții că poți avea relații bune cu establishment-ul american fără să fii nevoit să ții cont de această companie, ori nu știi ce vorbești – și e grav – ori ești în plin exercițiu populist și te adresezi unei categorii restrânse de cetățeni, tributari unor studii minimale și care aproximează realitatea internațională puțin spre deloc.

Chevron este America. Dacă nu înțelegi acest detaliu simplu, poți pune niște consilieri să-ți pregătească o sinteză despre principalele companii americane și sistemul de lobby care reprezintă, poate, caracteristica de bază a politicii de peste ocean. În cel mai rău caz ai putea să rememorezi cât s-a văzut din marile crize americane din ultima perioadă. Cu cine se consultă guvernul USA? Cu băncile și cu marile companii. Poți să uiți un atașat cultural de pe o listă de invitații, deși nu e recomandat, dar nu poți întoarce spatele companiilor care sunt – pur și simplu – dronele economice ale președintelui american.

Nu putem înțelege ce caută Crin Antonescu neînsoțit prin hățișul unui asemenea subiect. Există, în fond, foarte multe modalități elegante și general admise prin care un vorbitor evită să se exprime pe un subiect pe care nu-l stăpânește. În cel mai rău caz, Crin Antonescu ar fi putut declina elegant subiectul care, nu numai în opinia noastră, este prea vast pentru a fi tratat tangențial într-o emisiune.

Există însă riscul ca, de această dată, aparențele să nu fie înșelătoare. Ce rezultă în acest caz este o perspectivă de rău augur pentru USL: un candidat la președinție care consideră că România se poate bucura de beneficiile unui parteneriat cu Statele Unite fără să ofere nimic în schimb. Și poate chiar mai îngrijorător, un alt președinte care ne va considera buricul pământului, construind iluzorii axe de putere în care va trata nu numai la egalitate dar chiar și de pe poziții de forță cu jucătorii din Liga Mare. Ce se alege și ce mai rămâne din asemenea bazaconii am văzut cu toții după două mandate prezidențiale marca Traian Băsescu. Să sperăm că următorul candidat pentru Cotroceni va avea totuși înțelepciunea să nu ducă șansele României în zona promisiunilor electorale născute moarte, acolo unde asemenea proiecte grandomane se transformă ireversibil în praf, scrum și pulbere.