Dincolo de isterie. Ce se mai întâmplă cu Roşia Montană

Roșia Montană este un subiect istoric şi nu din cauza poluării istorice, ci din cauza controverselor create în jurul lui. Recent, acest subiect era să intre din nou în istorie prin scandalul creat în USL. Uniunea a fost la un pas să se rupă, însă liderii USL au dat dovadă de maturitate politică. Pericolul nu a trecut, pentru că subiectul are un potenţial foarte mare de polarizare, care să afecteze USL. Decizia inspirată a guvernului de a aduce subiectul în Parlament pentru a fi dezbătut poate clarifica multe aspecte controversate. Probabil, dacă nu era acest proiect de lege, nu ar fi existat nicio dezbatere reală şi multe aspecte ar fi rămas în uitare. Până la urmă, aprobarea proiectului de lege privind exploatarea de la Roşia Montană a devenit temă secundară, iar lucrul cel mai important este aflarea adevărului.

Şi lucrurile au început să se mişte. Marţi, 17 septembrie, Parlamentul României a votat înfiinţarea Comisiei speciale pentru proiectul de lege care reglementează proiectul Roşia Montană. Parlamentarii au stabilit ca această comisie specială parlamentară să aibă 21 de membri, din care 8 să aparţină PSD, 5 - PNL, câte 2 - PDL, PPDD şi UDMR şi câte un loc pentru PC şi minorităţi naţionale. Reprezentanţii PDL au fost singurii care au refuzat să facă parte din Comisie, locurile lor urmând să rămănă libere. Acest mic boicot nu i-a împedicat pe parlamentari să aleagă conducerea Comisiei. Astfel, preşedintele acesteia a fost desemnat senatorul PSD Darius Vâlcov, iar lucrările au început de miercuri. Pentru moment, membrii comisiei doresc să afle detalii tehnice, iar în acest sens vor invita la discuţii specialişti din mediu, geologie, minerit sau cultură şi economie. Se preconizează că la începutul lunii noiembrie Comisia va finaliza raportul.

Alburnus Maior a reacţionat dur cu privire la componenţa comisiei, despre care a precizat că are în componență persoane nepotrivite. „Printre membrii propuși se numără nume sonore angajate în declarații ce susțin distrugerea patromoniului, a mediului sau încălcarea drepturilor omului. Dacă acești lobby-iști ce au prezentat argumentele companiei vor fi parte a comisiei, prin votul în plen a Parlamentului, este evidentă inutilitatea acestei comisii. Dezbateri controlate de companie prin interpuși au mai fost fie în cadrul consultărilor publice, fie în nenumărate emisiuni televizate. În fiecare dintre cazuri au fost minimizate argumentele membrilor Alburnus Maior sau a specialiștilor cu argumente tehnice pertinente și critice la adresa proiectului minier". De fapt, Alburnus Maior dă senzaţia că orice propunere ar veni din partea autorităţilor trebuie respinsă, iar adevărul absolut e deţinut numai de ei. Acest lucru e periculos şi poate duce la discreditarea organizaţiei, fapt ce ar fi o mare pierdere pentru Roşia Montană. Altfel spus, atitudinea pe care o abordează Alburnus Maior poate da apă la moară celor care susţin, incorect, că asociaţia este plătită pentru a bloca proiectul minier al RMGC în favoarea lui Soroş.

Este important ca Alburnus Maior să dea dovadă de înţelepciune şi să înţeleagă că singura soluţie pentru viitorul Roşiei Montane este dialogul transparent. Acum, după ani de tergiversări, guvernul USL a reuşit să ducă subiectul în această zonă. Este important ca toţi cei implicaţi să vină în Parlament şi să-şi exprime punctul de vedere, pentru ca decizia finală să fie una în cunoştinţă de cauză, care să unească, nu să dezbine. O societate dezbinată nu este una sănătoasă, iar acest lucru s-a văzut şi se vede în societatea românească din cauza lui Traian Băsescu. Mai mult, refuzul PDL de a face parte din Comisia specială este tot o formă de dezbinare, care trebuie condamnată şi trebuie sancţionaţă. Poate PDL, obişnuit cu tătuca Băsescu care să le dicteze politica de partid, consideră Parlamentul încă o anexă la guvern, ca pe vremea lui Boc. Lucrurile s-au schimbat odată cu alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, atunci când PDL a fost aspru pedepsit pentru aroganţa afişată la guvernare şi în Parlament. Acum, această instituţie este tratată cu respect şi cu importanţa care i se cuvine. De aceea este important ca subiectul Roşia Montană să fie dezbatut aici.

De admirat la guvernul USL este faptul că după 15 ani de tergiversări a avut curajul să abordeze un subiect dificil şi controversat, asumându-şi răspunderea de a oferi un răspuns final oamenilor din Roşia Montană. De apreciat este şi modul în care au hotărât să o facă, prin dezbatere parlamentară şi nu prin asumare răspunderii ca pe vremea lui Boc. Este o decizie mult prea importantă pentru a fi luată de un ministru sau de un guvern. Parlamentul, ca unic reprezentant al poporului, este singurul îndreptăţit să o facă.

Poate în acestă situaţie, cel mai mare lobby-ist al RMGC, Traian Băsescu, va da dovadă de decenţă şi va sta deoparte. Ne putem lipsi de declaraţiile iresponsabile ale acestuia. Mai bine ar trebui să explice românilor de ce guvernul din care făcea parte în perioada 1997-1999 a dat pe gratis canadienilor licenţa de exploatare.