Discuţia nu este despre Codul Insolvenţei, ci despre buna-credinţă a plătitorului de taxe

Modificările aduse Codului Insolvenţei n-au generat nemulţumiri în rândul societăţilor comerciale care îşi plătesc cu conştiinciozitate dările către stat, ci în rândul marilor datornici, cei care s-au crezut mai şmecheri şi s-au folosit de o lege menită a proteja societăţile aflate în dificultate, pentru a nu îşi plăti taxele şi impozitele. Acest fenomen a căpătat o asemenea amploare, încât în România a apărut o nouă „profesie”: samsarii de datorii. Da, pare incredibil, dar în ţara noastră au apărut persoane specializate în ştergerea datoriilor, şi nu prin plata acestora, ci prin păgubirea creditorilor. Aceste persoane preiau societăţi comerciale aflate în dificultate, iar în schimbul unui comision, folosindu-se de scăpările legii insolvenţei, cele care acum au fost corectate, le „scapă” de datorii, lăsând creditorii cu buza umflată. Aceste practici afectează mai ales firmele cinstite, care riscă să fie puse în mare dificultate şi chiar să îşi închidă activitatea, având în vedere că uneori vorbim de creanţe substanţiale. Cel mai păgubit de această practică este bugetul de stat, deoarece întotdeauna aceste societăţi comerciale au datorii la stat. Aşadar, de ce să perpetuăm o practică prin care „şmecherii” fac bani în continuare pe cârca „fraierilor” care respectă regulile jocului?

Discuţia nu ar trebui să fie despre cum vrea statul să închidă societăţile comerciale aflate în insolvenţă. Interesul creditorilor nu este ca firma să dea faliment, ci ca aceasta să îşi plătească datoriile. Noile prevederi ale Codului Insolvenţei dau posibilitatea creditorilor de a lua măsuri împotriva societăţii comerciale debitoare, aflată în procedura insolvenţei, în condiţiile în care aceastea continuă să genereze pierderi. În ceea ce priveşte statul, dacă cel vizat nu dă semne că doreşte să îşi stingă obligaţiile către buget şi adoptă o atitudine sfidătoare, atunci este normală apariţia sancţiunilor. Nu este sănătos, din punct de vedere economic, să avem în continuare foarte multe societăţi comerciale care fac bani păcălindu-i pe alţii, iar asta în mod legal!

Datoria statului este să asigure un tratament corect şi egal pentru toate societăţile comerciale. Cum poate fi vorba de egalitate, dacă unii se folosesc de lege pentru a-i păcăli pe ceilalţi, iar statul îi lasă să funcţioneze ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Noul Cod al Insolvenţei vine să repare tocmai această nedreptate şi să nu le mai permită „şmecherilor” să profite în continuare de lege. Societăţile comerciale de bună-credinţă, dar care dintr-un motiv sau altul se află în dificultate, nu vor avea de suferit. Prin noul Cod al Insolvenţei, acestora le este permis să vină cu un plan de reorganizare a datoriilor, care va fi acceptat în condiţiile în care începe, fie şi treptat, plata taxelor restante. Dacă datornicul poate demonstra că doreşte să-şi achite datoriile, atunci nu va avea niciun fel de problemă.

În final, o scurtă menţiune legată de cruciada pornită de Realitatea TV: de ce Antena 3, RTV, Digi24, B1, şi multe alte posturi TV nu se află în aceeaşi situaţie? De ce aceste televiziuni nu se consideră o ţintă a noii legi? De ce ele au putut să îşi achite taxele şi impozitele, iar Realitatea nu? Să fie oare din cauza acţionariatului de la Realitatea, în care tot timpul au fost prezente persoane cunoscute pentru ingineriile lor financiare? Aceste persoane au încercat astfel de inginerii şi în cazul Realitatea Media SA, dar au uitat vorba aceea „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, iar acum li s-a cam înfundat.