Dispariția vikingilor, sub semnul întrebării

Am văzut cel mai bine acest lucru, pe parcursul ultimilor ani, în succesul uriaș al serialului de televiziune Vikingii (2013-2019, History Channel), dar și în numărul impresionant de fani ai jocurilor video cu vikingi, precum Viking: Battle for Asgard (Sega 2008), For Honor (Ubisoft 2017) sau super seria de sloturi online de la YggDrasil - Vikings go Wild (2015), Vikings go Berzerk (2016) și Vikings go to Hell (2018) disponibilă la Vlad Cazino.

Sunt atât de multe legende create în jurul vikingilor, însă, cu excepţia câtorva inscripţii runice greu de descifrat, nu avem la dispoziţie decât surse din spaţiul cultural central-european, bizantin sau arab, care să oferă răspunsuri cât de cât clare la anumite întrebări.

Între 800 și 1066, vikingii au dominat nordul Europei și au căutat să se extindă. Însă nu toți nordicii puteau fi incluși în această categorie de luptători nomazi. Mulți erau fermieri, în timp ce alții erau antreprenori și căutau să facă tranzacții profitabile. Nu se știe exact de ce unii nordici recurgeau la raiduri, dar este de presupus că lipsa resurselor a dus la acest stil de viață.

Sfârşitul erei vikinge este adesea asociat înscăunării primului episcop în 1056, dar nu doar apariția creștinismului în zonă a eradicat stilul de prădător al vikingilor. Pe “teren”, clacarea s-a produs 10 ani mai târziu când Haraldr, regele Norvegiei, a fost ucis în încercarea sa de a cuceri o porțiune din Anglia. O tentativă îndrăzneață, care a arătat, cumva, și disperarea unei civilizații ajunse la sfârșitul unui ciclu. Creștinarea vikingilor s-a făcut treptat și a durat în jur de 200 de ani, timp în care aceștia au renunțat definitiv în a mai pleca pe corăbii, pe mare, pentru a prăda mănăstiri sau alte obiective ușor de atacat.

Evident, au fost și anumite schimbări în Europa care au dus la o productivitate mai redusă a asalturilor vikingilor. În primul rând, preț de aproximativ 200 de ani, restul europenilor au avut timp să se adapteze. Și-au consolidat și baricadat structurile predispuse la atacurile vikingilor. Mănăstirile, în principal, au fost mutate la câteva zeci de kilometri de mal, tocmai pentru a nu le mai permite nordicilor să debarce direct.

Unii cercetători au vehiculat și teorii conform cărora ultimii vikingi din Groenlanda ar fi părăsit la un moment dat coloniile din care făceau parte pentru a se reîntoarce în Islanda.

O serie de savanți care a încercat să deslușească tainele dispariției vikingilor indică drept cauză și înrăutățirea condițiilor climatice în Groenlanda. O răcire accentuată a climei i-ar fi lipsit pe coloniști de pășuni și resurse alimentare, fapt care ar fi dus la diferite lupte interne și emigrări.

Alții sunt de părere că vikingii ar fi fost decimați de pirați sau eschimoși într-un final, însă nu există dovezi solide în acest sens.