Dispariţia dinozaurilor - despre reformele din PSD şi „Noul PNL”
Celor care privesc cu scepticism la reforma iniţiată în acest moment în PSD, celor care spun că este o mişcare de faţadă, că în realitate nu se va schimba nimic, vouă vă recomand să vă uitaţi în paralel şi la PNL. Pentru că alternativa politică serioasă poate veni doar de acolo.
Fie că vorbim despre liderii cu probleme penale sau de (re)organizarea structurilor centrale şi locale în contextul semnalelor electorale primite la recentele alegeri, Partidul Social Democrat s-a aflat în centrul reflectoarelor post-prezidenţiale. De cealaltă parte, „Noul PNL” a intrat, imediat după plecarea lui Klaus Iohannis în concediu, într-o stare de hibernare comunicaţională, explicabilă în contextul în care atenţia publică era îndreptată spre PSD şi Victor Ponta.
AGENDA PUBLICĂ, CU ŞI DESPRE PSD
Hiatusul politic din PNL a fost acoperit, în bună măsură, de comunicarea proactivă a celor din PSD, în general, şi a lui Ponta în particular atât pe teme economice (Bugetul defalcat pe 2015), dar şi politice (măsurile interne din partid, apelul la consens politic pe teme importante, de interes naţional). Practic, exceptând dosarele din Justiţie, social-democraţii au iniţiat şi consolidat pe agenda publică principalele teme ale dezbaterilor din ultimele zile, abordând în bună măsură marea majoritate a subiectelor sensibile din perioada campaniei electorale şi a celor două tururi de scrutin. Cum s-ar spune, chiar dacă au existat zile în care unii au falsat, PSD a fost vioara întâi din perspectiva prezenţei publice.
Citeşte şi: Buget 2015. Lista completă a alocărilor bugetare. Cine primeşte mai mulţi bani
Cea mai importantă dintre iniţiative este, în opinia mea, nevoia unei reforme politice interne, care să prezinte practic toate lecţiile pe care PSD le-a învăţat după aceste alegeri, respectiv măsurile pe care le va lua pentru a veni în întâmpinarea nemulţumirilor şi solicitărilor legitime ale cetăţenilor (votanţi şi/sau contestatari ai actualului PSD). Ponta şi echipa sa au oferit în ultima lună o întreagă listă de măsuri pe care le au în vedere pentru repoziţionarea PSD în spaţiul public. Vor fi ele acceptate de partid, în primul rând? Vor reuşi ele să fie suficient de presante în plan public astfel încât să funcţioneze drept exemplu şi pentru „noul PNL”? Rămâne de văzut, dar ţinând cont de poziţionarea unor voci din PSD cred că vorbim, totuşi, de o premieră în deciziile centrale ale social-democraţilor.
PACHETUL DE MĂSURI-ŞOC – „AŞA NU MAI MERGE!”
Care este pachetul de măsuri considerat de mulţi cu adevărat şocant pentru un partid de dimensiunile, relaţiile de putere şi orgoliile PSD? Vorbim despre separarea funcţiilor administrative de cele de partid, decizie care ar avea potenţialul să rupă, odată pentru totdeauna, eticheta de „baron” de liderul politic dintr-un judeţ. La pachet vine şi limitarea la două a numărului de mandate ale aleşilor – o măsură prin care, trebuie să o recunoaştem, s-ar reîmprospăta osatura partidelor politice în general. În ambele cazuri, cei cu (prea) multe păcate vor arunca dintâi piatra. Unii au început deja, iar alţii preferă (încă) să tacă.
Citeşte şi: Victor Ponta: Ori învăţăm din greşeli şi ne reformăm ca partid, ori în 2016 vom pierde din nou
Similar dispariţiei dinozaurilor, şi în politica autohtonă schimbările autentice pot fi realizate printr-un cumul de factori, în niciun caz printr-o simplă şi puternică lovitură de tip meteorit. A schimba liderul unei echipe, ignorând aproape complet restul structurii care se aşază la baza piramidei decizionale, echivalează cu o spoială. Să vii însă cu un pachet de măsuri menite să modernizeze şi să cureţe totodată partidul, să îl deschidă spre cetăţeni, să taxezi unitar derapajele colegilor şi să propui soluţii consensuale care să permită modificarea Constituţiei, astfel încât să impui o limită de două mandate pentru o funcţie, echivalează în opinia mea cu un pachet anti-dinozauri în politica românească.
CUM VOR REACŢIONA NOII LIBERALI? VIITORUL LOR ÎNCEPE ACUM!
În contextul în care România pare că se îndreaptă spre un bipartidism, partidele-arbitru (cu excepţia UDMR) găsindu-şi din ce în ce mai dificil spaţiul comunicaţional necesar supravieţuirii (o dovadă în acest sens este şi scorul politic al PNL – vezi sondajul INSCOP), care va fi opţiunea lui Klaus Iohannis şi a celor din PNL? Implicarea lui Iohannis în subiectul „reformei” ţine de modificarea Constituţiei, votul masiv pe care l-a primit în urmă cu o lună fiind şi un semnal anti-establishment. Ţine, deci, de preşedintele ales să direcţioneze votul primit în 2014 spre o serie de măsuri concrete în 2015. Reacţia PNL poate veni din două direcţii: modul în care gestionează la rândul lor noua structură-mamut pe care o au sub picioare, respectiv capacitatea de a veni cu o alternativă serioasă şi proaspătă la actuala guvernare.
Citeşte şi: Preferinţele lui Vasile Blaga pentru şefia PNL
Celor care privesc cu scepticism la reforma iniţiată în acest moment în PSD, celor care spun că este o mişcare de faţadă, că în realitate nu se va schimba nimic, vouă vă recomand să vă uitaţi în paralel şi la PNL. Pentru că alternativa politică serioasă (nu partidele de 3 membri, partide Facebook şi Like etc.) poate veni doar de acolo. Uitaţi-vă la cât de vechi e „noul PNL”, la faptul că noilor liberali le va fi chiar mai greu să reformeze o structură politică ce de-abia s-a oficializat, un mecanism politic bicefal, dacă nu chiar tricefal (rămâne de văzut cât de mult se va implica Iohannis în realitate în viaţa acestui partid).
Mai aveţi în vedere că lupta pentru putere (internă şi politic-guvernamentală) în această formaţiune nici măcar nu a început la nivel public. Există unii lideri care se află în pole-position. Există însă zeci şi sute de oameni care se luptă să prindă linia de start. Ei nu sunt (aproape) deloc reformaţi, fiind concomitent peste limita suportabilităţii politice de înfometaţi. Oameni care se bazează pe valul de la prezidenţiale. Lideri politici care, la 25 de ani de la Revoluţie, nu par să înţeleagă un vers politic foarte simplu: ce e val, ca valul trece.
Nu mă credeţi? Uitaţi-vă înapoi la valul USL / anti-Băsescu. A măturat tot în urma sa, iar acum, la 2 (DOI!) ani de la alegerile parlamentare ne-a aruncat la ţărm într-un astfel de peisaj. Tocmai din acest motiv insist pe faptul că viitorul politic al României începe acum. Iar cine va pierde startul, riscă să piardă (şi) mandatul din 2016!
Ştirile orei
misteaux...
in 2014,doar 5,3 au votat cu Ponta
Basescu si-a incheiat mandatele
prostovanul o tine una si buna:7,4 milioane
Bravo Paul, mișteaux articol.
seamana cu o gazeta de perete:rubrica asa da(PSD) ,asa nu (PNL)
eu zic "sa separam" intai,sa "limitam" dupa aceea ,sa ne "reformam" noi,adica voi PSD-ul"si mai vorbim
aici nu este intrecere socialista de dat din gura
vorbele nu tin loc de actiuni concrete
Socoteala a fost simplă: fiind conştienţi că un USL unit ar fi mîncat bătaie în turul 2 de la orice candidat anti-USL, a fost pusă la cale acapararea turului doi şi transformarea lui într-o "afacere internă" a USL prin ocuparea ambelor locuri din finală. Mai întîi s-a realizat "separarea" PNL de PSD, mişcar
Concret: PNL n-are motive de bucurie. Electoral n-a cîştigat mare lucru pentru că votul n-a fost unul pro-PNL ci anti-PSD, aşa că nu-şi pot revendica nicio legitimitate din acest vot. Nici guvernarea n-are rost să şi-o dorească pentru că ar însemna să se încarce cu dezastrul guvernării din ultimii trei ani şi să păţească fix ce a păţit şi Boc, cel care a preluat catastrofa lăsată de Tăriceanu, cel care a aruncat în toate părţile cu pomeni nesusţinute economic, mulţumindu-i pe români dar aruncînd în aer finanţele statului. Aşa că PNL n-are niciun motiv de a se juca de-a kamikaze preluînd acum guvernarea. Şansa lor era în victoria lui Ponta urmată apoi de refacerea USL-ului. Atunci n-ar mai fi existat nici o problemă. Dar acum, în pofida tuturor eforturilor subterane de a-l sprijini pe Ponta, inclusiv prin asigurarea unui looser drept contracandidat, ei au dat greş. Ponta le-ar fi garantat anihilarea DNA-ului şi readucerea justiţiei la somnul de pe vremea lui Năstase, Stănoiu şi Amariei, în timp ce Johannis nu le garantează aşa ceva. Aşa că pentru întreaga clasă politică se conturează coşmarul înlocuirii lui Băsescu cu un nou Băsescu încă şi mai rău. Pentru că justiţia pe care a sprijinit-o Băsescu este una legată doar la un singur ochi, cel îndreptat către adversarii lui. Pe cînd Johannis, un om slab şi influenţabil, se poate lăsa împins din spate de furca Departamentului de Stat, împins într-o coastă de sula Comisiei Europene şi în cealaltă coastă de societatea civilă şi de o eventuală presiune a străzii şi să sprijine o justiţie legată la ambii ochi. Ceea ce ar însemna sfîrşitul. Nu numai al PNL sau PSD, ci al întregii actuale clase politice.