Diversiunea zilei: protestatarii din 2012, plătiţi de PSD?

Din când în când, într-un context sau altul, subiectul protestelor spontane de stradă de la începutul anului 2012 revin în atenţia media. Cea mai recentă speculaţie pe marginea acestui subiect este legată de declaraţiile lui Teodor Drăghici, liderul Sindicatului Naţional al Revoluţionarilor. Acesta pretinde că jumătate dintre cei care au protestat la Universitate în ianuarie-februarie 2012 au fost plătiţi de PSD. Afirmaţiile acestuia nu sunt însă decât o diversiune ieftină, rezultatul unei frustrări personale şi marca iresponsabilităţii declaraţiilor lipsite de probe în spaţiul public.

„Au primit câte 50 de lei, ca să vină acolo în fiecare zi (…) Noi am ieşit din conştiinţa noastră, exact cum am ieşit şi la Revoluţie ”, pretinde Teodor Drăghici despre jumătate dintre cei care au fost prezenţi la protestele anti-guvernamentale din Piaţa Universităţii, în lunile ianuarie-februarie 2012. Liderul de sindicat vehiculează şi un nume de la PSD (pe cel al lui Codrin Ştefănescu), care ar fi fost implicat în mituirea oamenilor, pentru a protesta împotriva Guvernului Boc şi a preşedintelui Traian Băsescu. Afirmaţiile lui Teodor Drăghici nu sunt însă probate, ci sunt aruncate la întâmplare, aşa cum din păcate se întâmplă adesea în spaţiul public românesc. Şi, deloc întâmplător, afirmaţiile liderului de sindicat sunt preluate doar de către media defavorabilă actualului Guvern (ziare.com şi B1TV).

Fără să amplificăm rolul protestelor în escaladarea crizei politice din 2012, începute cu schimbarea Guvernului Boc, trebuie să  precizăm că ele (protestele) sunt deja consemnate în cronologia evenimentelor sociale şi politice de după 1989, constituind obiect de studiu şi de codificare pentru specialişti (sociologi, istorici etc). De aceea, atunci când face astfel de afirmaţii, Drăghici ar trebui să vină şi cu probe. Să spună, folosind nume, care dintre protestatari au primit bani. Şi, la fel, să spună cine de la PSD a oferit aceşti bani. Bineînţeles, aceste nume ar trebuie să fie însoţite şi de probe. Dar nu, Drăghici face acuzaţii cu caracter general, fără nicio referinţă concretă. În plus, se pare că nemulţumirea revoluţionarului este legată de o agendă personală, care cuprinde mai multe nemulţumiri legate de premierul Victor Ponta. El însuşi recunoaşte că se simte trădat, că nu i-au fost satisfăcute revendicările.

Pentru o înţelegere obiectivă şi non-afectivă a fenomenului protestatar de la începutul anului 2012, câteva precizări sunt necesare, mai ales în contextul în care Drăghici pretinde că doar grupul revoluţionarilor a ieşit în stradă din proprie iniţiativă şi „din conştiinţă”, în timp ce toţi ceilalţi au fost plătiţi. Teza potrivit căreia protestatarii au fost plătiţi de USL nu este nouă, însă nimeni dintre cei care au avansat-o până acum nu a demononstrat-o. Este adevărat că protestele au fost speculate politic de către ambele tabere (USL şi PDL&Băsescu). Pentru că, la vremea respectivă, o parte dintre revendicările protestatarilor s-au suprapus cu agenda sau cu retorica USL, PDL-ului i-a fost la îndemână să acuze că USL că i-a manipulat pe oameni să iasă în stradă. Însă, potrivit studiilor (mai ales sociologice) şi a interviurilor realizate, prin care s-a încercat o obiectivare a acelor fenomene de stradă, s-a ajuns la concluzia că protestele au fost reale, chiar dacă au avut un caracter spontan şi revendicările au fost haotice şi lipsite de coerenţă: revendicările s-au referit în egală măsură la căderea Guvernului Boc şi la măsurile de austeritate (antiguvernamentale), dar şi la Roşia Montana şi la respectarea principiilor democratice şi ale statului de drept.