DNA – băgat în Parlament de Dan Diaconescu

Astfel, la începutul acestei săptămâni, PPDD a deschis o acțiune în instanță împotriva parlamentarilor care au renunțat la movul OTV-ist în favoarea partidelor de la Putere. Sunt vizați 27 de senatori și deputați cărora Dan Diaconescu le solicită să plătească în total 54 de milioane de euro, pentru îndrăzneala de a fi decis că nu pot reprezenta interesele electoratului care i-a ales sub culorile PPDD. Drept argument pentru demersul în instanță al PPDD, partidul lui Dan Diaconescu a dat publicității convenția semnată de Tudor Barbu, prin care acesta se angajează să plătească formațiunii suma de 2 milioane de euro dacă demisionează, se retrage din grup sau întreprinde "acțiuni ostile" partidului.

Banii solicitați celor 27 de parlamentari dezertori ar urma să fie distribuți membrilor de partid din organizațiile de care aparțineau cei plecați. Astfel, conform calculelor apărute în media, dacă justiția îi va da dreptate lui Dan Diaconescu, fiecărui membru PPDD din respectivele organizații ar urma să îi revină câteva sute de euro.

În paralel cu această acțiune în instanță, PPDD a anunțat, de asemenea, că sesizează DNA-ul în legătură cu respectivele dezertări. Astfel, partidul lui Dan Diaconescu acuză faptul că senatorii și deputații care ar fi decis să plece din PPDD ar fi fost racolați prin mijloace ilegale. Daniel Fenechiu a explicat acest demers făcând trimitere la "prime de instalare, anumite contracte și funcții pentru familii" în cazul celor racolați.

În sfârșit, PPDD anunță că sesizază și ANI. "Din informațiile pe care le avem, în cazul anumitor parlamentari există indicii că s-au încălcat diverse prevederi", a anunțat liderul deputaților PPDD, Daniel Fenechiu.

Pentru oricine în afară de Dan Diaconescu și cei câțiva fideli care mai fac parte din partidul acestuia, demersurile în justiție împotriva celor 27 de senatori și deputați au un caracter mai degrabă auto-incriminator.

Prin Constituția aflată în vigoare la acest moment, mandatul imperativ este strict interzis, fapt confirmat de altminteri inclusiv de către Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le-a luat de-a lungul timpului. Or, ideea ca unui ales al unui partid să i se impună plata unei sume în caz că părăsește partidul sau, mai mult, că are luări de poziție împotriva acestuia este o încălcare mai mult decât flagrantă a acestui principiu constituțional. Ca urmare, PPDD se prezintă singur, prin demersurile pe care le face în justiție, ca un partid care se așează împotriva ordinii constituționale.

Un alt aspect care sare în ochi în legătură cu demersurile PPDD este subțirimea probelor prezentate. Dincolo de stilul ”senzaționalist” care l-a făcut celebru pe Dan Diaconescu, nu a fost prezentată nici măcar o singură dovadă concretă în sprijinul acuzațiilor extrem de grave care au fost aduse.

În schimb, dând publicității convenția semnată cu Tudor Barbu, PPDD expune public o practică mai mult decât dubioasă. Iar această practică seamănă a șantaj de la o poștă. Or, în condițiile în care nu este pentru prima dată când Dan Diaconescu aduce în discuție aceste convenții, fondatorul PPDD s-ar putea trezi că sesizarea depusă la DNA se întoarce împotriva sa, iar procurorii anti-corupție decid să îl ancheteze pentru șantaj în formă continuată (în contextul în care infracțiunea a depășit caracterul de tentativă, din momentul în care conducerea PPDD a pomenit pentru prima oară de respectivele documente).

De altminteri, Dan Diaconescu nu este nici pe departe un novice în ale șantajului, fondatorul PPDD fiind acuzat și în trecut că ar fi recurs la asemenea practici, inclusiv în ceea ce privește oameni politici. Dacă însă pe atunci infracțiunea săvârșită avea un caracter izolat, vizat fiind un primar de comună, utilizarea respectivelor convenții pentru fidelizarea parlamentarilor PPDD devine dovada unui șantaj în masă.

PPDD devine astfel, din punctul de vedere al imaginii publice, exponentul unui mod de a face politică pe cât de reprobabil, pe atât de penal. În disperarea de a opri exodul parlamentarilor PPDD, Dan Diaconescu dă astfel o lovitură care s-ar putea dovedi fatală formațiunii pe care a înființat-o.

Poziționat în urma alegerilor parlamentare drept a treia forță politică a României, PPDD a intrat de atunci încoace pe un trend descendent accelerat. Desigur, închiderea televiziunii lui Dan Diaconescu a avut aici o contribuție semnificativă, însă un rol mult mai important decât dispariția OTV-ului din peisajul mediatic l-a jucat în această involuție incapcitatea PPDD de a onora încrederea acordată de alegători.

De la începutul actualei legislaturi și până în prezent, PPDD-ul a fost incapabil să vină cu vreo propunere constructivă, care să demonstreze că apără într-adevăr în Parlament interesele celor mulți. Ca urmare, electoratul care s-a lăsat cucerit de promisiunile populiste ale lui Dan Diaconescu, a început să se reorienteze rapid către alte formațiuni politice, în timp ce PPDD-ul se apropie vertiginos în sondajele de opinie de pragul de 5%.

În loc însă să se preocupe ca măcar în ceasul al doisprezecelea să vină cu un proiect politic serios, capabil să recâștige încrederea electoratului și să îi dea o șansă în competiția pentru Parlamentul European, PPDD–ul își aleargă foștii parlamentari prin tribunale. Formațiunea lui Dan Diaconescu demonstrează astfel încă o dată că este incapabilă să facă trecerea de la OTV-ism la politica serioasă, ceea ce nu poate decât să îi grăbească dispariția de pe scena politică.