Doar votul Tatei Lenea este de competenţa DNA ?

În contextul în care spaţiul public a fost în ultima vreme încărcat de subiecte variate precum ruperea iminentă a pactului de coabitare dintre preşedinte şi premier, cazul Schengen sau cum se va efectua descentralizarea, o ştire de joi a trecut aproape neobservată. Ministrul Dan Şova l-a reclamat la DNA pe omul de afaceri Călin Roman, susţinând că acesta i-ar fi propus o sumă de bani drept mită în vederea obţinerii mai multor contracte de asfaltare.

Până aici, nimic anormal din moment ce un ministru şi-a făcut corect datoria şi a anunţat organele de achetă în legătură cu un act de corupţie. Bizară este însă decizia luată de Departamentul Naţional Anticorupţie de a trimite plăngerea datată 10 septembrie tocmai la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor înspre instrumentarea cazului.

Argumentul oferit de procurorii care se ocupă teoretic de marea corupţie din ţară este unul hilar: "DNA nu avea competenţă în acest caz nici după calitatea persoanei, nici după faptă". De aici rezultă mai multe întrebări la care, din nefericire, nu vom primi probabil niciodată un răspuns.

În primul rând, cum se poate ca un presupus act de corupţie în care se dorea atragerea domnului Şova să nu fie de competenţa DNA? Dacă reclamaţia făcută de un ministru al României nu este de competenţa DNA, atunci ce sesizări se ridică oare la înălţimea Parchetului condus de doamna Kovesi? Este adevărat că şefa DNA respiră un aer mai rarefiat din princina staturii sale, dar aici discuţia vizează în primul rând competenţa legală a instituţiei. Nu că DNA-ul ar fi considerat fapta în sine suficient de relevantă, din moment ce era vorba de un presupus act de mare corupţie.

Reclamaţia lui Dan Şova trebuie privită şi în legătură cu recentele vizite la DNA ale colegului său de cabinet, Liviu Dragnea. Vicepremierul a fost acuzat inclusiv de Traian Băsescu – care, nu-i aşa, nu influenţează justiţia – că ar fi încercat să manipuleze oamenii să participe la referendumul pentru suspendarea preşedintelui. Presupusele acţiuni în context electoral prin care ţaţa Leana ar fi fost atrasă să participe la aşa-numita lovitura de stat sunt, se pare, de nivelul DNA.

Imaginea este una comică: doar votul cetăţenilor din judeţul Teleorman sunt de competenţa DNA, în timp ce o dare de mită refuzată de un ministru trebuie trimisă automat la Bihor. Sau poate că există o compatibilitate ascunsă, ştiută doar de procurorii DNA, între Beijing, locul unde s-a petrecut incidentul, şi Bihor, locul unde se va judeca, din moment ce amândouă numele de oraşe încep cu litera “B”.

Gestul lui Dan Şova este unul de responsabilitate, gestul procurorilor DNA unul anormal. Poate că procurorii bucureşteni nu au vrut să fie puşi în situaţia dificilă de a primi un ministru al cabinetului Ponta în calitate de martor şi tocmai de aceea au pasat cazul hăt departe, toate în numele unui proces corect…