DOCUMENTUL care confirmă BIBLIA: TOŢI oamenii vorbeau aceeaşi LIMBĂ
Specialiştii în lingvistică au recunoscut ideea unei limbi ancestrale comune tuturor oamenilor, menţionată inclusiv în Biblie, în istorisirea despre Turnul Babel, care spune că limba unică s-a împărţit în multe limbi diferite.
Un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Reading, Marea Britanie, a confirmat recent ceea ce Sfânta Scriptură şi teologii susţin de mii de ani: la început, omenirea vorbea aceeaşi limbă.
Concluziile studiului spun că milioanele de locuitori din Europa şi Asia vorbesc astăzi limbi care derivă dintr-o limbă comună, bazându-se pe faptul că există anumite cuvinte considerate „ancestrale“ care s-au schimbat lent, astfel încât urme ale originii lor pot fi încă recunoscute, după atât de multă vreme, în cuvintele actuale.
Prof. Mark Pagel spune că rezultatele indică existenţa unei suprafamilii de limbi care cuprinde 7 familii majore de limbi din Eurasia: indo-europene, uralice, altaice, kartveliene, dravidiene, chukotko-kamchatkiene şi eskimo-aleutiene, iar în Europa, marea majoritate a populaţiei vorbeşte limbi aparţinând familiei indo-europene, scrie ziarul Patriarhiei.
Specialiştii în lingvistică au recunoscut ideea unei limbi ancestrale comune tuturor oamenilor, menţionată inclusiv în Biblie, în istorisirea despre Turnul Babel, care spune că limba unică s-a împărţit în multe limbi diferite, iar popoarele n-au mai reuşit să se înţeleagă între ele, drept pedeapsă pentru mândria de a fi dorit să înalţe un turn care să ajungă până la cer.
„Modul în care folosim un anumit set de cuvinte în vorbirea obişnuită este comun tuturor limbilor vorbite de oameni. Am descoperit că numeralele, pronumele şi anumite adverbe sunt înlocuite mult mai încet, poate o dată la 10.000 de ani sau chiar mai rar. Ca regulă generală, în cazul unor cuvinte care sunt folosite mai mult de o dată în 1000 de cuvinte, în vorbirea cotidiană, este de 7-10 ori mai probabil ca ele să-şi aibă originea în străvechea superfamilie de limbi eurasiatice“, explică prof. Pagel. Desigur, nu toţi lingviştii cred într-o origine comună a tuturor limbilor vorbite pe Terra.
Limbile artificiale
De-a lungul istoriei, din nostalgia după limba primordială, poate, sau de dragul de a crea ceva nou şi frumos, omenirea a inventat mai multe limbi artificiale, între care: limbile auxiliare (cea mai cunoscută fiind esperanto); limbile fictive (care apar în diverse creaţii, cărţi şi filme), limbile secrete (pentru a codifica diferite informaţii); limbile pentru amuzament (în copilărie, unii dintre noi vorbeam cu mare haz „păsăreasca“). Un alt exemplu de limbă artificială auxiliară este limba scrisă romanşă (bazată pe retoromană). Limbile fictive sunt limbi ale unor popoare sau fiinţe imaginare care apar în literatură sau filme, cum este limba klingon din filmul Star Trek şi limbile quenya şi sindarin create de J.R.R. Tolkien pentru cărţile sale.
Limba esperanto merită o atenţie mai mare decât celelalte limbi artificiale, întrucât este cea mai răspândită dintre acestea. „Esperanto“ înseamnă „cel care speră“. A fost inventată în 1887 de Ludovic Lazar Zamenhof, care a muncit la ea peste 10 ani, conştient că va fi o limbă internaţională auxiliară. Este greu de spus câte persoane vorbesc această limbă la ora actuală, în funcţie de sursa de informare aflăm că ar fi între 500.000 şi câteva milioane de locuitori. Un dicţionar esperanto-română a fost tipărit prima dată în 1889. Interesant este că această limbă artificială apare în cartea recordurilor drept limba cu cele mai multe verbe neregulate. O caracteristică a sa este faptul că pentru fiecare sunet corespunde o literă, deci este deosebit de fonetică.
Alfabete ale popoarelor vechi
Se cuvine să vorbim şi despre tipurile de alfabete din întreaga lume. Unul dintre cele mai vechi alfabete este cel fenician, care se crede că stă la baza altora folosite astăzi: latin, arab, grecesc, ebraic, chirilic. Cele mai vechi scrieri în acest alfabet descoperite datează de la anul 1000 î.Hr. Se pare însă că mai vechi decât atât este alfabetul ugaritic, care datează din 1200 î.Hr. Limba sumeriană a fost vorbită în Antichitate, în Imperiul Sumerian. Este o limbă izolată, deoarece nu este înrudită cu nici o altă limbă (nici chiar cu limbile vorbite în regiunile învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea fiind limbi semitice), deci formează singură o familie.
Limba sumeriană s-a vorbit până prin secolul al XVII-lea (după alţi autori al XIX-lea) î.Hr., înlocuită ulterior de akkadiană. A fost utilizată ca limbă literară, ştiinţifică şi religioasă în Mesopotamia până către sfârşitul primului secol d.Hr. Este una dintre primele limbi (unii specialişti spun că ar fi chiar prima) care şi-au dezvoltat un sistem de scriere (ca. 3200 î.Hr.), anume, scrierea cuneiformă. Printre cele mai importante centre ale culturii sumeriene s-au aflat vechile oraşe Ur, Uruk, Lagaş, Nippur, Eridu, Girsu.
Alfabetul arab este un sistem de scriere utilizat de numeroase limbi din Asia şi Africa, printre care araba, urdu, persana. Este al doilea alfabet din lume ca utilizatori, după cel latin. Alfabetul arab este derivat dintr-o formă cursivă a alfabetului nabatean (la rândul lui o variantă a alfabetului aramaic), fiind creaţia creştinilor din Hirah (secolele IV-V).
Cu cât islamul s-a răspândit mai mult, cu atât şi alfabetul arab, fiind adoptat de limbile: persană, urdu, paştună, malaeză, hausa, mande, swahili, brahui, punjabi, kaşmiriană, sindhi, uigură, kazahă, kirghiză, azerbaidjană, kurdă. Limba turcă a folosit acest alfabet până la reforma lui Kemal Atatürk.
Scrierea arabă este una legată şi cursivă, iar literele au forme diferite, în funcţie de context, în funcţie de poziţia lor în cuvânt: formă izolată, formă iniţială, mediană, finală.
Alfabetul latin este cel mai răspândit dintre toate, fiind conceput pentru scrierea limbii latine, iniţial cuprindea 21 de litere, ulterior adăugându-li-se J, U, W, Y şi Z.
Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul al VIII-lea î.Hr. până astăzi. Este primul şi cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală şi fiecare consoană cu semne separate. De la secolul al II-lea î.Hr., literele greceşti se folosesc şi pentru a marca numeralele. În zilele noastre, literele din alfabetul grec sunt folosite ca simboluri în matematică şi alte ştiinţe exacte.
Alfabetul chirilic, zis Azbuche, după denumirea tradiţională a primelor două litere (az şi buche), este un alfabet creat de fraţii Chiril şi Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară. Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea în limba slavă veche, începând din secolul al IX-lea, dar şi în limba română, între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au şi valoare numerică (slavo-cifre).
Trecerea la scrierea în alfabetul latin pe teritoriile româneşti a fost adoptată în 1860 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Caracterele chinezeşti au evoluat de-a lungul timpului de la formele primitive de hieroglife. Cele mai multe caractere combină elementul fonetic şi sunt compuse din componente fonetice şi radicali semantici. În anul 100 d.Hr., savantul renumit Xu Shen în perioada Dinastiei Han a clasificat caracterele în şase categorii, şi anume: pictografe, ideografe simple, ideografe compuse, împrumuturi fonetice, compuşi din caractere fonetice şi caractere derivate. În general, elementul fonetic este mult mai exact şi mai important decât cel semantic în limba chineză. Există aproximativ 214 radicali înregistraţi în Dicţionarul Kangxi.
Ştirile orei
Dragi credincioşi, sunt Preafericirea Mea Daniel şi în calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vă înştiinţez că suntem în pragul colapsului: ţara noastră a rămas fără resurse de rahat!
Din cauza sărbatorilor ortodoxe din ultimele săptămâni, rezerva de rahat a României a fost epuizată. Deşi existau câteva diferenţe de opinie între membrii Sfântului Sinod, când a fost vorba de mâncat rahat, cu toţii au ajuns la un consens şi nimeni nu a mai ţinut cont de funcţie, vârstă şi simpatii, toţi aceştia trecând direct la înfulecat.
Trist este faptul că majoritatea credincioşilor nu s-au mulţumit sa consume rahat în timpul slujbelor, ci şi-au luat si câte doi saci pentru acasă. Absolut toţi enoriaşii au mâncat rahat în timpul slujbelor, în timpul discuţiilor de pe marginea străzii şi chiar alături de familiile lor, la chermeze, nunţi, botezuri sau cumetrii.
Pasiunea pentru consumul de rahat s-a răspândit rapid, astfel că o multitudine de preoţi, diaconi, călugari, episcopi si mitropoliţi s-au apucat, la rândul lor, să mănânce rahat. Din păcate pentru ei, zăcămintele de rahat ale României au fost epuizate, astfel că doar printr-o minune va mai fi descoperit vreun zăcământ de rahat care încă n-a fost consumat în această ţară. În acest mod se poate explica de ce, în ultima perioadă, foarte mulţi credincioşi au început să mănânce rahat în afara ţării, chiar si prin moschei, sinagogi si temple.
Cu sufletul plin de speranţa că vom identifica un nou zăcământ de rahat pe teritoriul ţării noastre, astfel încât să nu fie nevoie sa apelăm la importuri şi gândindu-ne cu evlavie la Bântuitorul nostru Iisus, vă spun „Fiţi binecuvântaţi, fiilor”. Doamne ajută!
O consecinţă directă a crizei este că tot mai puţini oameni au încredere în bănci, inclusiv băncile de spéŕmã, arată un sondaj recent. Astfel, un preot inventiv a decis să-şi păstreze spéŕma în sfântul potir, departe de privirile curioase ale credincioşilor sau de eventualele enoriaşe care poftesc la boaşele părintelui.
“Să-mi depun spéŕma la bancă ? Aţi înnebunit ? Nu mi-aş depune nici măcar banii pe care-i obţin prin jupuirea fraierilor care vin să-mi asculte sporovăiala duminicală.” a spus părintele Maricel Pedofileanul. “Ăia de la bancă sunt nişte incapabili, poţi să te trezeşti că îţi pierzi în câteva clipe spéŕma de-o viaţă. Eu fac muncă manuală la fiecare rugăciune, nu vreau să mă trezesc că pleacă vreunul cu toată averea mea într-o valiză.”
Pe de altă parte, există preoţi care aleg să-şi păstreze spéŕma în cădelniţă sau în sticlele cu vin liturgic: “Credincioşii sunt de-a dreptul înnebuniţi după vinul liturgic. Într-adevăr, unii se mai întreabă din când în când de ce are gust bizar şi consistenţă cleioasă, dar le spunem că acest lucru se petrece datorită credinţei noastre bimilenare, vii şi nealterate. Intenţionăm ca în viitorul apropiat să introducem în parohii moaşte marinate în spermă, dar acestea vor fi rezervate enoriaşilor premium, acelora care ne fac reclamă pe net sau postează pe Facebook citate din Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Iustin Pârvu şi Petre Ţuţea.”
Având reputaţia unui loc al liniştii şi al păcii, Raiul a fost, cu puţin timp în urmă, scena unui atac nemaiîntâlnit. Fiind înarmaţi cu săbii Jedi, câţiva membri ai clanului Serafimilor, au descins într-un loc de reuniune al rivalilor din clanul Heruvimilor. Disputa a izbucnit din cauza neînţelegerii generate de banii obţinuţi în urma pelerinajului organizat la moaştele făcătoare de minuni ale sfinţilor Pic şi Poc. Până la momentul intervenţiei trupelor speciale de apostoli, Bătaia Cea Ruptă din Rai a avut unele consecinţe nefaste pentru ambele tabere: veşminte sfâşiate, aureole sparte şi aripi fracturate.
Printre cei reţinuţi se numără şi Cuviosul Arsenie Cămătarul, temut membru al clanului Serafimilor, dat în urmărire generală pentru un lung şir de minuni comise cu sânge rece folosind sfântul Levier. “De fiecare dată s-a bazat pe relaţiile lui la Muntele Athos pentru a ocoli legea divină, dar iată că am reuşit să-l arestăm. Va posti şi va face canoane aspre pentru mult timp de acum încolo. Mai pe scurt, a dat de Đracu’.”, a declarat sfântul Gheorghe.
Părintele Coşmelie, purtător de cuvânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, susţine că mulţumită capturării membrilor celor două clanuri, Viaţa de Apoi a Raiului va putea reveni, în sfârşit, la normalitate.
Doamne ajută !
Având reputaţia unui loc al moralităţii şi al regăsirii sufleteşti, Catedrala Patriarhală a fost, cu puţin timp în urmă, scena unui atac nemaiîntâlnit. Fiind înarmaţi cu săbii Jedi, câţiva membri ai clanului “Popii Căldărari”, au descins în zona de influenţă a rivalilor din clanul “Popii Ursari”. Disputa a izbucnit din cauza neînţelegerii generate de banii obţinuţi în urma pelerinajului organizat la moaştele făcătoare de minuni ale Ciocănitoarei Woody. Până la momentul intervenţiei trupelor speciale de călugări, Bătaia Cea Ruptă din Rai a avut unele consecinţe nefaste pentru ambele tabere: veşminte sfâşiate, credinţe sparte şi haruri fracturate.
Printre cei reţinuţi se numără şi Cuviosul Sofronie, zis şi Tămâie, temut membru al “Popilor Căldărari”, dat în urmărire generală pentru un lung şir de minuni comise cu sânge rece folosind sfântul Levier. “De fiecare dată s-a bazat pe relaţiile lui la Muntele Athos pentru a ocoli legea divină, dar iată că am reuşit să-l arestăm. Va posti şi va face canoane aspre pentru mult timp de acum încolo. Mai pe scurt, a pus-o de mântuire.”, a declarat monahul Ilarie.
Părintele Coşmelie, purtător de cuvânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, susţine că mulţumită capturării membrilor celor două clanuri, credinţa strămoşească dacică ortodoxă îşi va putea recăpăta locul binemeritat în inimile enoriaşilor.
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
NOOBZ.ro