Dosarul MICROSOFT. Deutsche Welle: Un proces al postcomunismului?
Deutsche Welle publică un articol despre cazul Microsoft, intitulat "Un proces al postcomunismului?", dosarul licenţelor Microsoft care aruncă în aer clasa politică din România. 9 foşti miniştri, mai multe guverne şi 5 premieri sunt implicaţi în acest dosar mamut care poate primejdui campania electorală, începută oficial vineri.
"Cătălin Predoiu a făcut această excelentă remarcă: ”anticipez că Dosarul Microsoft ar putea fi un act de distrugere creatoare în societatea românească”.
Aşa-numitul Dosar Microsoft pune în lumină modalităţile prin care o serie întreagă de companii occidentale au intrat pe piaţa românească denaturând competiţia. Aspectul acesta nu este foarte evident, deoarece presa vorbeşte preponderent despre miniştrii români şi despre reprezentanţii firmelor care au negociat contractele şi care sunt, la rândul lor, români. Într-adevăr, în fiecare situaţie au fost folosiţi reprezentanţi indigeni ai filialelor locale şi un lanţ complicat de intermedieri în aşa chip, încât nivelul înalt al conducerii acestor mari companii multinaţionale să nu fie direct implicat.
Ca să înţelegem mai clar situaţia jalnică în care s-a gasit România în ultimii 15 ani, marile companii multinaţionale au tratat România cu dispreţ, angajând oameni dispuşi să negocieze afacerile murdare, după care aceleaşi companii s-au plâns în toate cercurile relevante că ţara este coruptă. Oamenii guvernului Năstase şi, de fapt, toţi ceilalţi care s-au succedat, au fost extrem de naivi dacă şi-au imaginat că vor fi cruţaţi. Dimpotrivă, chiar dacă facilitaseră o serie întreagă de afaceri, prilejuind profituri mari, au devenit obiectul unui dispreţ necruţător. Se dusese vestea că în România orice este posibil şi o purtaseră chiar aceia care ştiau cel mai bine acest lucru, căci ceilalţi ar mai fi putut avea unele îndoieli. România a încheiat negocierile de aderare, dar apoi porţile lumii s-au închis, instituindu-se un sistem umilitor de supraveghere continuă.
Dar, aşa cum sugeram în primele rânduri, ar trebui să ne punem şi următoarea întrebare: este capitalismul moral? Sau nu cumva poartă cu sine morbul corupţiei? Răspunsul nu vine de la sine, dar putem observa cel puţin un lucru: capitalismul poate fi încadrat în limite etice sau, dimpotrivă, poate fi lăsat să facă tot ceea ce ar fi capabil, prin propria natură, să facă. În Vest, există o încadrare morală ceva mai fermă, în România în schimb am asistat la un laxism deplorabil. Nu există exemplu mai bun decât Roşia Montana. Oameni de cea mai bună condiţie, cel puţin în aparenţa bine întreţinută, au susţinut acel proiect denaturând faptele şi producând jalnice sofisme. Prestigiul capitalismului obţinut uşor în România graţie dezastrului comunist i-a făcut pe mulţi să-şi piardă capul.
Eşecul de moment al acelui proiect, despre care nu ştim dacă va mai fi sau nu reluat, a reprezentat însă un eveniment excepţional în istoria ultimilor ani, căci a marcat momentul în care societatea românească a înţeles: capitalismul la care visase nu era o versiune a paradisului terestru, ci un instrument sau, mai curând, o fiară sălbatică, o stihie care trebuie bine înşeuată şi stăpânită cu reguli ferme. Pe teren sănătos, capitalismul poate aduce prosperitate, pe teren slab şi mlăştinos distruge tot ce întâlneşte. Alte exemple nu mai puţin elocvente sunt pădurile defrişate sau creditele cu buletinul. O lume cu o structură morală slabită de ofensiva atee a regimului comunist, convinsă că omul îşi este sieşi singurul scop, s-a abandonat tuturor promisiunilor de prosperitate rapidă.
Dosarele Microsoft, însă, reprezintă ele însele un eveniment important, căci reuşesc să ridice vălul de pe ochi şi să elimine un tabu: mita sosită pe filiere occidentale a fost până acum protejată, căci sosea pesemne din direcţia cea bună, din ”direcţia Vest”, pe care nimeni nu îndrăznise să o cerceteze cu ochi critic."
Citeşte mai mult pe DW.