Două zile pentru un nou început între Franţa şi România

Vizita la București de două zile a primului ministru francez mi-a atras atenția atât prin durata sa, cât mai ales prin consistența și diversitatea momentelor. Recapitulând pe scurt, premierul francez a avut contacte politice consistente atât cu primul ministru Victor Ponta, cu și cu președintele Traian Băsescu. În ambele întâlniri s-a vorbit despre necesitatea consolidării parteneriatului strategic româno-francez.

În plan economic, s-au punctat marile investiții franceze și în mod special poveștile de succes de la Dacia sau Carrefour. S-a vorbit despre extinderea prezenței economice franceze în România, inclusiv la nivelul investitorilor mici și mijlocii, precum și despre importanta participare în domeniul tehnologic prin implicarea companiei franceze Thales în construirea laserului de mare putere de la Măgurele, contractul fiind semnat la București de premierii ambelor țări. Potrivit companiei franceze, este vorba de cel mai mare contract acordat vreodată unei industrii de către un institut naţional de cercetare în cadrul unui proiect cu finanţare europeană.

În plan simbolic, am reținut faptul că ziua națională a Franței a fost sărbătorită la ambasada franceză în prezența premierului Jean-Marc Ayrault. Cu această ocazie, primul ministru francez a transmis un mesaj politic de mare curtoazie față de România, dar și pragmatic în același timp, declarând că formula “Franţa, sora mai mare a României” denotă lunga istorie comună din ultimele două secole, însă este “depăşită” şi “paternalistă”, cele două ţări fiind acum parteneri egali în Europa.

Problema minorității rome a fost tratată într-o abordare ceva mai corectă, fiind evident că s-a depășit faza acuzațiilor grosolane ale fostei guvernări de dreapta de la Paris, conduse de Sarkozy. Astfel, s-a acceptat responsabilitatea ambelor țări pentru rezolvarea problemei și, poate cel mai important, faptul că situația minorității rome este o problemă cu dimensiune europeană care trebuie tratată nu doar cu instrumente naționale sau bilaterale, ci mai ales cu instrumente europene.

În fine, nu a fost ocolită nici zona legăturilor culturale dintre cele două țări punctată printr-o vizită a premierului Franței la o librărie unde s-a întâlnit cu mai mulți oameni de cultură români.

Concluzionând, cred că vizita primului ministru francez la București a fost una de succes. Cel mai important element a fost componenta economică a vizitei, angajamentele concrete de creștere a fluxului investițional francez în România. Concretizarea acestuia ar fi o veste excelentă nu doar pentru indicatorii macroeconomici, ci mai ales pentru piața muncii din România.