DOVEDIT ȘTIINȚIFIC! Care este, de fapt, rolul MORȚII

Recent, cercetătorul Robert Lanza vorbește despre biocentrism. Universurile paralele există simultan, indiferent ce se produce în ele. Deși corpul se autodistruge, eul rămâne o formă a energiei transcendentale. Este o formă de energie care nu moare.
Dacă această formă de energie, eul, ar aparține lumii noastre, așa cum spune Lavoisier s-ar transforma. Dar dacă aparține multiuniversurilor, ar putea transcende de la un univers la altul, printr-un mecanism care ne scapă și din cauza faptului că avem o capacitate de înțelegere care se limitează la lumea noastră.

Ne vine greu să disociem în gândirea noastră timpul de spațiu. Ne-am obișnuit să privim nașterea și moartea ca fapte ale spațiului. Pentru noi, ele apar și dispar din spațiul nostru.

Într-o lume atemporală există moarte?

Toate conceptele sacre vorbesc despre perpetuarea în timp, dincolo de moarte. Toate se referă la o lume a spiritului ca o aluzie la multiuniversuri, din care poate provenim și spre care ne ducem. Iar, dacă ne ducem, înseamnă că nu murim. Trecem într-o altă lume. Din păcate, nu știm care.

Academicianul Eugen Macovschi vorbește despre energia noetică, capacitatea noastră de a gândi abstract. El susține că așa cum un câmp magnetic nu dispare imediat în cazul întreruperii curentului electric care l-a generat, așa se întâmplă cu energia noetică în cazul morții. După moarte, câmpul nostru noetic continuă să existe în spațiu, până se stinge. În toată această perioadă, este capabil să acționeze asupra altor oameni.

Antropologul belgian Gilbertte Vouse susține că în clipa morții intervin transformări care declanșează o reacție fobică, datorită percepției pericolului. Cei care sunt claustrofobi vor trece prin tunelul spre altă dimensiune diferit față de persoanele care nu au astfel de probleme. Trecerea pentru ei va fi mai dificilă. Studiile efectuate de către psihologii scoțieni arată că acest tunel de trecere are anumite repere fixe, pe care toți subiecții le-au amintit. Aceste repere sunt de natură vizuală dar și de trăire, simțire.
Intrarea în tunel se face fie foarte rapid, fie deosebit de lent, dar tunelul este același mereu în descrieri. Pereții sunt colțuroși ca într-o peșteră, prezența unei lumini odihnitoare în tunel, cele trei cercuri concentrice de la capătul tunelului, luminoase, plăcute privirii.

Aceste viziuni sunt însoțite de senzații scurte de plăcere. Cercetătorii scoțieni au ajuns la concluzia că trecerea spre altă dimensiune sau existență este un fapt real, atâta timp cât toți subiecții au făcut aceeași descriere. Experiențele din laborator făcute pe șoareci albi, arată că în momentul morții , creierul degajă o energie electromagnetică care nu a putut fi identificată sub aspectul frecvenței.

La persoanele care mor în somn se produce același fenomen ca la șoarecii albi. Energia degajată de creier în acele momente, este foarte mare deoarece ea părăsește trupul. De fapt ea este spiritul. Energia spiritului extrage o parte din informațiile din memorie cu care va călători.

Spiritul care provine dintr-un creier informat 98% vizual, poate vedea pe toată suprafața sa, ca un glob ocular sau ca o bilă, de aici tunelul ca formă de trecere. Simulările pe calculator care au vizat această ipoteză, arată că o sferă în rostogolire care ar putea vedea pe întreaga sa suprafață ar crea iluzia perfectă a tunelului, descris de cei care s-au întors printre noi. Declarațiile celor care au trecut prin acest tunel sugerează ideea că spiritul ar fi o entitate care este hrănită numai prin senzații și plăcere, cât poposește în zona materială. Viață după viață un mister pe care omenirea nu l-a descifrat încă.