Dreapta nu are unitate, de unde prezidențiabil?

Uniunea Social Liberală este cea mai puternică forță politică din România în acest moment, având la dispoziție atât pârghiile administrative oferite de controlul guvernamental, cât și pe cele legislative, puse la dispoziție de majoritatea absolută deținută în Parlament. Democrația din România are nevoie, în aceste condiții, de un pol stabilizator, de o opoziție clară și activă, una care să depășească conflictele interne și luptele pentru firimiturile puterii marginale.

Din păcate, în România condusă de Traian Băsescu a fost promovată pentru prea mult timp o viziune conflictualistă a echilibrului democratic, în care dialogul și compromisul au fost considerate slăbiciuni, iar singura victorie trebuie să fie cea totală. România în acest moment are nevoie de unitate, de un dialog politic care să se ridice la nivelul unei democrații mature, care a depășit perioada de tranziție. În acest sens, Partidul Democrat Liberal și forțele politice minore care încearcă o coalizare în jurul președintelui au oportunitatea să ajungă pe un teritoriu neutru, cel al stabilirii candidatului comun care va intra în cursa pentru Cotroceni anul viitor.

În contextul în care PDL este amenințat cu dezintegrarea, micile formațiuni de dreapta care încearcă să propună un candidat pentru alegerile prezidențiale din 2014 par a reuși doar să se unească prin conflict și dezbinare, refuzând să accepte o direcție și o viziune unică.

Într-o logică a egoismului și a promovării intereselor personale peste cele ale electoratului pe care l-au alienat, liderii PDL și ai Mișcării Populare încearcă fiecare să-și impună punctul de vedere, ignorând, ironizând sau atacând eventualele chemări la masa negocierilor.

De exemplu, în cadrul reunirii recente a Comitetului Director al PDL, care a avut loc la Baia Mare, s-au stabilit modalitatea de a stabili un candidat al democrat-liberalilor la Preşedinţia României. Astfel, acesta va fi decis prin alegeri interne, la care sunt invitați să participe 300.000 de membri PDL, având la bază nivelul de încredere al populaţiei în acea persoană.

Deși această decizie poate fi considerată un acord în interiorul PDL, multe voci din partid susțin că preferatul pentru această cursă este mâna dreaptă a lui Vasile Blaga, prim-vicepreşedintele PDL Cătălin Predoiu.

Această opțiune nu este una pe care oponentul lui Blaga în interiorul partidului, Elena Udrea, ar putea să o agreeze. Prezentă la reuniune, Udrea a pus problema alegerii unui candidat unic la preşedinţie din partea tuturor partidelor de dreapta (Partidul Mișcarea Populară, Forța Civică, etc.), invitând la discuții chiar şi Partidul Naţional Liberal.

Declarația Elenei Udrea nu a rămas netaxată. Întrebat despre posibilitatea unei reunificări a dreptei printr-o alianță cu PNL, Vasile Blaga a afirmat că nu ia în calcul o asemenea variantă, PDL fiind decis să meargă singur în alegerile viitoare, propunând candidați din interiorul partidului. În plus, acesta a lovit subtil în speranțele partidelor mai mici care au format la alegerile parlamentare Alianța România Dreaptă, afirmând că PDL nu va mai face “donații” partidulețelor.

Afirmația a fost întărită și de Cătălin Predoiu, acesta subliniind că democrat-liberalii nu vor accepta un candidat comun al dreptei la Preşedinţie decât din rândurile sale şi în condiţiile fixate de acest partid, ridiculizând pretenţiile unor voci ale Mişcării Populare ori ale Forţei Civice de a impune un candidat comun care să nu fie agreat de PDL.

Predoiu a adăugat că nu consideră Partidul Mişcarea Populară ca fiind o mişcare socială sau o organizație populară, completând afirmațiile mai dure ale lui Vasile Blaga despre unele personaje politice “ratate” care reprezintă Mișcarea Populară și care vor distruge această formaţiune.

Deși au fost extrem de apropiați în trecut, politicienii care au fost sau sunt afiliați cu PDL au format două tabere care sunt într-un conflict puternic, în încercarea de a se defini drept conducătorii Opoziției din România. Legitimitatea este disputată între democrat-liberalii Vasile Blaga, Cătălin Predoiu, Theodor Stolojan, Alin Tișe, Daniel Buda, Sulfina Barbu, Ioan Oltean și Cezar Preda pe de-o parte, iar pe cealaltă oamenii lui Traian Băsescu - fostul deputat PDL Eugen Tomac, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Cristian Petrescu, consilierii de la Cotroceni și Elena Udrea, care își pregătește plecarea din PDL pentru a-și îmbunătăți șansele de a candida la alegerile prezidențiale susținută de actualul șef al statului.

Simțindu-se probabil amenințată de declarațiile potențialului prezidențiabil Cătălin Predoiu, Elena Udrea încurajează replici tăioase venite din partea PMP împotriva PDL. Astfel, Adrian Papahagi l-a atacat dur pe Predoiu, afirmând că PDL trece printr-o perioadă de hemoragie de membri, aceștia trecând spre Mișcarea Populară pentru a ajuta procesul de constituire a formațiunii.

Mesajul este unul extrem de relevant pentru atmosfera politică actuală și demonstrează faptul că Elena Udrea este într-o bună măsură un membru neoficial al PMP, infiltrat în rândurile PDL pentru a convinge pe cât mai mulți membri să treacă în tabăra adversă. Astfel, este foarte posibil ca strategia celor din Mișcarea Populară să fie susținerea Elenei Udrea în cursa pentru președinție, în condițiile în care ea are potențialul să aducă cei mai mulți membri noi în formațiune.

Într-adevăr, potrivit declarațiilor unor lideri importanți ai PDL, Elena Udrea este “în teste” pentru o posibila candidatură în toamna lui 2014, alături de alți democrat-liberali precum Liviu Negoiță și Adriean Videanu.

Astfel, Cătălin Predoiu sau Mihai Răzvan Ungureanu își văd șansele de a obține susținere politică cu mult diminuate.