Dreapta Populară sau populistă?
Formațiunile “dreptei” care s-au desprins din fostul Partid Democrat-Liberal au reacționat într-un mod foarte interesant la recentele controverse privind proiectul exploatării miniere de la Roșia Montană.
Dincolo de a da dovadă de consecvență cu declarațiile din trecut prin care susțineau proiectul, fiecare actor politic de dreapta ”cotrocenistă” s-a poziționat conform propriilor interese, dictate în cea mai mare parte de o logică populistă.
Alianța România Dreaptă a decis să se opună de data aceasta exploatării miniere de la Roșia Montană, după cum demonstrează și numeroasele mesaje care critică presa pentru modul în care acoperă evenimentele din Piața Universității.
ARD, sau mai bine zis PDL, dă dovadă într-o bună măsură de gelozie politică. În ciuda încercărilor de a amplifica protestele și de a trimite activiști de partid pe post de provocatori, succesul acestor acțiuni a fost unul limitat.
Protestele ce sunt organizate zilele aceastea nu vizează direct activitatea Guvernului, deși Opoziția încearcă să-i ofere această orientare agresivă. Mitingurile recente, în măsura în care le considerăm ca fiind organizate de membri ai ONG-urilor de mediu și de cetățeni implicați, sunt concentrate pe exploatarea minieră în sine și toate riscurile pe care aceasta le-ar reprezenta pentru ecologie.
Observând această nemulțumire a cetățenilor, PDL, ARD și PMP au realizat că trebuie să aplice o strategie în doi pași: să trimită cât mai mulți activiști de partid în stradă pentru a încerca amplificarea protestelor, apoi să direcționeze furia oamenilor de la o problemă de mediu spre o problemă politică, aruncând vina pe actualul Guvern.
Problema este că cea mai mare parte a presei a realizat acest lucru și nu a acceptat să fie manipulată. Astfel, forțele “autointitulate” de dreapta, coalizate în jurul lui Traian Băsescu, Elena Udrea, Vasile Blaga și Mihai Răzvan Ungureanu au realizat că trebuie să meargă mai departe și să pună pe masă cartea populismului, declarându-se de partea protestatarilor.
Ceea ce nu realizează aceste partide este că, potrivit celor mai recente sondaje, majoritatea cetățenilor din România se declară “pentru” demararea proiectului minier. În același timp, tema Roșia Montana nu este una care generează un foarte mare interes din partea publicului larg, iar acolo unde nu există audiență, nu există profituri din publicitate și nici o motivație din partea presei să acorde o mare exagerată subiectului.
Traian Băsescu propune un referendum într-o zi doar pentru a renunța la el în ziua următoare, spune că susține exploatarea de la Roșia Montană și crearea de locuri de muncă în domeniul minier, iar apoi se răzgândește și îi atacă pe cei care vor să discute într-un cadru democratic despre acesta.
De asemenea, Mihai Răzvan Ungureanu, probabil resimțindu-se încă după moțiunea de cenzură care a cauzat căderea de la putere a Executivului pe care l-a condus, a decis să propună la rândul său o astfel de acțiune politică în Parlament împotriva actualului Cabinet. Problema este că, deși Ungureanu vrea să-și asume rolul de lider al “noii drepte românești”, acesta are nevoie de acordul lui Vasile Blaga, fără sprijinul căruia liderul Forței Civice nu ar putea să realizeze niciun proiect politic.
Așadar, mai mult decât o luptă între opoziție și putere, discuția recentă despre Roșia Montană este și o temă de negociere între micile facțiuni în care s-a destrămat PDL. Fiecare au interesele proprii, unele dintre ele motivate financiar, iar o acțiune coerentă, consolidată și comună din partea acestor lideri populiști nu se vede la orizont.