Drumul de la alianța PSD-PNL la partidul USL

Uniunea Social Liberală este un brand puternic. Mulți spun că este cel mai puternic brand politic de după FSN. Eu îndrăznesc să spun, chiar mai puternic decât FSN, dacă e să ne luăm după scorul din alegeri și să ne raportăm la momentul istoric în care a obținut aceste rezultate. FSN lua 66% în 1990, la 5 luni după fuga lui Ceaușescu. USL a luat 60% chiar și în condițiile în care în vară nu a reușit să-l alunge pe Băsescu. Și reușea acest lucru într-o Românie cu un electorat mult mai cultivat și priceput în ale politicii decât în mai 1990.

Pe fondul unor rezultate electorale la locale și parlamentare spectaculoase, brandul USL a devenit mai mult decât o etichetă de marketing electoral. Forța, reprezentarea bine coordonată și mai ales funcționalitatea i-au creat USL-ului o identitate politică solidă și consistentă. În ultimii doi ani, per ansamblu, presa a vorbit despre USL ca despre o construcție unitară. Practic, în ochii publicului, USL a devenit un partid în sine.

Abia odată cu tensiunile recente, lumea realizează că, dincolo de Uniunea Social Liberală, sunt două partide diferite din multe puncte de vedere. Electoratul țintă, mesajul, obiectivele politice, structurile politice, dimensiunea și cultura organizațională ale PSD și PNL nu sunt identice. Cu toate acestea, de la constituire și până în prezent, USL a fost una dintre cele mai coerente structuri politice, mai ales din punct de vedere funcțional.

Paradoxul pe care îl oferă USL într-o țară cu formațiuni politice marcate de crize, fragmentare și clivaje suprapuse este că o alianță de partide, și nu orice partide, ci partide mari precum PSD și PNL, a fost și este mai coerentă decât un partid precum PDL-ul, de exemplu.

În ce măsură va fi păstrată această imagine puternică și foarte atrăgătoare pentru electorat depinde de liderii Uniunii. În mod cert, provocări șmecherești, de tipul celei a lui Sorin Roșca Stănescu, sau intenții ale unor parlamentari PNL (USL) care ar dori să depună moțiuni simple împotriva unor miniștri USL nu sunt cele mai inteligente strategii. Mai ales în condițiile în care sub brandul USL ar trebui, teoretic, să se mai desfășoare cel puțin o mare bătălie electorală – alegerile prezidențiale din 2014. Este certitudine faptul că cei care provoacă tensiuni în Uniunea Social Liberală, anulând unitatea USL, vor fi sancționați de electorat.

Pentru că, nu-i așa, „cel ce ridică sabia, de sabie va muri”.