E oficial: Nabucco, în care e implicat şi România, a pierdut lupta pentru gazul azer
Proiectul Nabucco West, în care este implicată şi România, a pierdut cursa pentru gazele extrase din zona caspică, de la Șah Deniz (Azerbaijan), consorțiul care opereazã exploatarea optând pentru o altă rută de export către Europa, a anunțat miercuri grupul austriac OMV.
"Consorțiul Șah Deniz II a informat OMV, un acționar al Nabucco Gas Pipeline International Gmbh (NGPI), în ceea ce privește decizia privind ruta preferată de transport al gazelor cãtre Europa. Proiectul Nabucco West nu a fost selectat de consorțiu", se arată într-un comunicat transmis miercuri de OMV.
OMV, liderul Nabucco, consideră că oferta depusă de NGPI a fost foarte competitivă, îndeplinind toate criteriile de selecție. Totodată, grupul austriac notează că efortul investit în proiectul Nabucco va aduce beneficii în viitoare iniþiative de același tip.
Șah Deniz II a ales ruta de transport TAP, care va opera în Balcani, ocolind România.
Proiectul Nabucco a demarat în 2002, când cinci companii - OMV (Austria), Bulgargaz (Bulgaria), FGSZ (Ungaria), Transgaz (România) și Botas (Turcia) - au imaginat construcţia unei conducte care să plece de la Shah Deniz, să traverseze Turcia, Bulgaria, Ungaria şi să se oprească la Baumgarten, lângă Viena, Austria. După ani de complicaţii apărute ca urmare a costurilor ridicate de proiectare şi de îndoieli privind capacitatea Azerbaidjanului de a asigura gazul, Nabucco s-a rupt în două.
Partea de conductă din Turcia a fost botezată TANAP, unde compania de stat Soccar deţine 80%, restul fiind în proprietatea turcilor de la Botas și TPAO. Secţiunea care pleacă din Bulgaria şi ajunge la Viena prin România și Ungaria a fost numită Nabucco Vest, cu păstrarea acţionarilor proiectului Nabucco iniţial, dar cu o pondere mai semnificativă pentru austriecii de la OMV.
Acest nou proiect are un volum de transport reglabil între 10 şi 23 miliarde de metri cubi, în funcţie de disponibilitatea aprovizionării cu gaze naturale. Costurile totale ar putea ajunge până la 15 miliarde de euro, o treime din sumă fiind acoperită de consorţiul format din firmele amintite, în timp ce două treimi vor fi atrase din împrumuturi. Este de aşteptat ca gazoductul să devină operaţional din 2017 şi să deschidă în viitor oportunităţi de aprovizionare cu gaze din Iran, Egipt şi Irak.
Ruperea în două a vechiului Nabucco a făcut posibilă apariţia unui concurent semnificativ şi anume conducta trans-adriatică TAP. Aceasta este prevăzută să fie legată de Shah Deniz II prin mai sus numitul TANAP şi să transporte gaze prin sudul Europei, prin Grecia, Albania şi prin Adriatica spre Italia. TAP a fost lansat în comun de companiile energetice EGL din Elveţia, Statoil din Norvegia şi nemţii de la E.ON Ruhrgas. Gazoductul va permite un volum de transport reglabil de 10-20 miliarde de metri cubi, iar costul său este cu mult sub Nabucco, de 1,5 miliarde de euro.
Pentru România, ţinerea în joc a Nabucco era vitală pentru diversificarea surselor de aprovizionare şi pentru crearea unei pieţe concurenţiale a gazelor. Speranţele se vor lega doar de potenţialele descoperiri de gaze din Marea Neagră sau de începerea aventurii gazelor de şişt.