Educația practică, un concept nou pentru școala românească

Copiii din ziua de astăzi evoluează şi acumulează informaţii într-un ritm mult mai rapid decât eram obişnuiţi. Progresul tehnologic şi evoluţia societăţii informatizate reclamă ca şcoala să se adapteze şi ea la provocările secolului XXI. Desigur, este dezirabil ca adecvarea şcolii la nevoile de cunoaştere ale copiilor să se realizeze într-o etapă timpurie astfel încât elevii români să nu piardă în raport cu cei din alte state ale Uniunii Europene în care preocuparea pentru pregătirea optimă în şcoală este fundamentală. Timpurile se schimbă și odată cu ele trebuie să țină pasul și copiii noștri.

În acest context, abordarea recentă a Ministerului Educaţiei Naţionale care a decis ca în anul școlar 2013-2014 să fie implementate în programa curiculară disciplinele opționale  „Educaţie pentru societate", „Filosofie pentru copii" şi „Educaţie financiară" nu poate fi decât o iniţiativă lăudabilă. Astfel, „Educaţie pentru societate" va fi studiată la clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, „Filosofie pentru copii", la clasa a III-a şi/sau a IV-a, iar „Educaţie financiară", la clasele a III-a şi/sau a IV-a.

Sistemul de învăţământ face pași hotărâți către o educație practică de care copiii din învățământul primar se pot folosi. Sunt măsuri concrete prin care ministrul Pricopie răspunde unei iniţiative dezvoltate de Comisia Europeană în toate statele membre ale UE şi îşi propune educarea consumatorului şi dezvoltatea receptivităţii elevilor pentru domeniul financiar. Or, introducerea acestor materii va avea un rol important în ceea ce înseamnă formarea elevilor pentru domeniile şi ariile de interes către care se vor îndrepta începând cu gimnaziul, continuând cu liceul şi facultatea şi încheind cu studii postuniversitare aprofundate de masterat şi doctorat.

Educația financiară, educația pentru societate și filosofia pentru copii sunt materii pe care mulți dintre noi le-am fi vrut în școala primară fiindcă ar fi fost utile din perspectiva îmbogăţirii cunoştinţelor şi acumulării unor informaţii noi care ne-ar fi deschis noi orizonturi. Or, dacă în perioada în care am fost elevi nu am beneficiat de o actualizare a curriculei în strânsă legătură cu dinamica şi schimbările profunde la nivelul societăţii, este totuşi de bun augur că cel puţin actuala generaţie va valorifica preocuparea didactică de extindere a acesteia.

Ca de fiecare dată, în România există o rezistenţă la schimbare în foarte multe domenii. Deci, inclusiv în zona învăţământului, iar criticile la adresa iniţiativei actuale a Ministerului Educaţiei probabil că nu vor întârzia să apară. Însă toți cei care nu văd utilitatea acestor măsuri nu au o imagine clară a rapidității cu care copiii acumulează informații. De aceea, cel mai bine pentru tânăra generaţie este să avem o abordare flexibilă şi să permitem elevilor din ciclul primar să acumuleze de mici informaţii care nu pot decât să le fie utile mai târziu. Iar aceste cursuri opţionale acoperă exact această nevoie de cunoaştere pe care o întâlnim la majoritatea copiilor din ziua de azi.