Efectele NEAŞTEPTATE ale ÎNCĂLZIRII GLOBALE: Ce se întâmplă cu ARIPILE păsărilor

De 55 de ani, specialiștii polonezi capturează păsări în același loc și le studiază cu aceleași metode, fără întrerupere, creând cea mai mare și cea mai cuprinzătoare bază de date aflată în curs de elaborare din lume.

"S-ar putea pune întrebarea de ce studiem de 55 de ani aceleași păsări. Dar, chiar și într-o astfel de perioadă scurtă de timp, aceste păsări au evoluat: forma aripilor s-a schimbat, deoarece păsările se adaptează la noile condiții climatice impuse acestora de încălzirea globală, de urbanizare, de defrișări", a explicat Jaroslaw Nowakowski, ornitolog polonez de la Universitatea din Gdansk, doctor în biologie și liderul acestui proiect. "Evoluția este în fața ochilor noștri. Aceasta nu este o istorie a dinozaurilor", a declarat el pentru AFP.

Este nevoie de mâini de dantelăreasă pentru a scoate dintr-o plasă suspendată între arborii unei păduri de pini cea mai mică pasăre din Europa care vine zburând împreună cu mii de alte păsări migratoare pe o peninsulă din Marea Baltică. Cu degetele sale groase și alura de colos, Jaroslaw Nowakowski nu are aerul că ar putea-o face, dar eliberează cu gesturi sigure și delicate aripile fragile ale unui 'aușel cu capul galben' (Regulus regulus) care cântărește 4,5 grame. El îl așează într-un mic sac de bumbac și îl duce până la un laborator amenajat în apropiere, sub un cort, relatează agenția franceză de presă.

Cercetătorul studiază pasărea, o cântărește și îi măsoară diferite pene ale aripilor, precum și picioarele și coada. Apoi, cercetătorul îi pune un inel cu un număr, după care o eliberează pentru a-și continua migrația spre sudul sau vestul Europei.

Cifrele din baza de date sprijină ideea evoluției acestor păsări, Nowakowski constatând că la unele specii forma ascuțită a aripilor, mai aerodinamice și cel mai potrivit adaptate pentru călătoriile foarte lungi, a evoluat spre o formă mai rotunjită, bună pentru zborurile pe distanțe scurte. Și toate acestea pentru că încălzirea globală a fost atât de bruscă în ultimii ani.

Acesta este cazul în special în ceea ce privește 'pițigoiul mare' (Parus major), ale cărui aripi sunt rotunjite, notează AFP.

Dacă vreodată se va răci brusc clima, aceste păsări nu vor putea fi capabile să migreze spre zone mai calde. În același timp, dacă încălzirea globală continuă și suprafața Saharei se va extinde, unele specii de păsări nu vor mai fi capabile să zboare peste acest deșert.

"Prin intermediul studiilor noastre, am pus dovezile pe masă și putem alerta opinia publică. Dar fără mare efect, în general ...", a deplâns ornitologul situația.

Lungă de 96 de kilometri și cu o lățime de doi kilometri, peninsula Vistula, dintre Marea Baltică și un golf, este împreună cu Gibraltarul și Strâmtoarea Bosfor, unul dintre locurile cele mai renumite în ceea ce privește păsările migratoare.

"Unicitatea noastră constă în faptul că aici se intersectează trei rute migratoare", a spus Nowakowski.

Ornitologii polonezi marchează în trei centre de studiu de la Marea Baltică circa 50.000 de păsări pe an, cea mai mare parte de mici dimensiuni, cum sunt vrăbiile.

Când ele zboară spre sud, un alt pericol le pândește: vânătoarea și braconajul de pe coastele mediteraneene. În Franța, Grecia, Malta sau Sicilia carnea de becațină, de pildă, este considerată o delicatesă, deși mușchii săi au foarte puțină carne.

Uneori, inelele de marcare puse se întorc înapoi la baza de cercetare, fiind regulă ca ele să fie returnate în țara de origine atunci când sunt găsite. "Mai mult de un francez își sparge probabil dinții atunci când mănâncă pateu făcut din păsările noastre", a explicat cercetătorul cu mențiunea că în cutia prin care este returnat inelul sunt scrise locul unde fost găsit și, uneori, mențiunea 'pateu' ", a explicat Nowakowski, citat de AFP.

În pădure, lucrul nu se oprește niciodată. Ornitologii, ajutați de o duzină de voluntari, controlează 50 de plase la fiecare oră, inclusiv noaptea, deoarece în cazul în care o pasăre este captivă nu va supraviețui până în zori.

La anumite ore ale nopții, voluntari — funcționari bancari, pensionari, ingineri ... — cu lămpi de alpiniști cutreieră ca fantomele în căutare de păsări.

"Sunt zile când abia capturăm treizeci de păsări, iar în altele prindem 1.000 sau 2.000 de păsări în plasele noastre. Fără voluntari, nu am fi ajuns niciodată să facem aceste studii", a mai spus Nowakowski, citat de AFP.