Elena Băsescu continuă să bată câmpii în PE

Elena Băsescu, practic singurul om de încredere pe care-l mai are Traian Băsescu la Bruxelles, de când s-a acutizat conflictul cu liderul PDL condus de Blaga, a sărbătorit în plenul Parlamentului European Ziua Internațională a luptei Anticorupție în felul său, mințind prin omisiune. Discursul afectat, încercând să pună de acord limita constrângătoare a discursului de un minut cu tonul defetist și panicard, s-a deschis cu precizarea mincinoasă că România este condusă de un guvern socialist. A fost rea-intenție la adresa liberalilor din echipa guvernamentală sau încă o dovadă de incultură politică din partea europarlamentarei devenită în cel mai scurt răstimp imaginea emblematică a bâlbelor și greșelilor de exprimare?

Dar discursul de un minut al Elenei Băsescu, care a încercat să compreseze cât mai mult defetism declamativ și panicard se poate în cele 60 de secunde, nu a fost doar o minciună prin omisiune ci și o insultă. Parte vătămată se pot considera, desigur, toți acei cetățeni care au avut grav de suferit de pe urma excesivelor acte de guvernare de care s-a făcut vinovat preț de patru ani tăticul inflamatului europarlamentar rătăcitor, Elena Băsescu. Timp de patru ani niciun europarlamentar din grupul domniei sale nu a găsit un minut măcar pentru a trage un semnal de alarmă în privința românilor care-și pierdeau slujbele, a celor care-și vedeau fumărite pensiile sau împuținate salariile. Europarlamentarii PDL nu au văzut nimic nepotrivit în toate excesele guvernării Boc_băsescu-MRU, de care românii nu sunt dispuși să uite nici până în ziua de azi. Profesorii, de pildă, încă privesc în urmă cu mânie și așteaptă în continuare nerăbdători ca guvernul ”socialist” al mamzelei cu exces de buze să rectifice ceea ce a distrus echipa tăticului de la Palat.

Dar să trecem peste aceste detalii. Se spune că moralitatea și mila sunt dimensiuni interioare, pe care dacă nu le ai, nu ți le poate da nimeni. Distinsul său părinte a avut dificultăți vizibile în privința acestor trăsături și ce-am mai putea cere, în aceste condiții, odraslei care recită absent, ca un robot tras cu cheiță, hârtiile care-i sunt furnizate direct din cancelaria președintelui Băsescu?

Cum speranța moare întotdeauna ultima, tragem și noi o slabă speranță că și-ar putea identifica o resursă oricât de firavă de simț al ridicolului. Ar fi benefic să realizeze, chiar și în ceasul al doisprezecelea, când i-a zburat deja porumbelul din gură, că este de-a dreptul caraghios să pretinzi că pe rectificări bugetare se frânează lupta anticorupție din România, când acuze de corupție planează chiar asupra membrilor familiei tale. Românii așteaptă concluziile Comisiei Călărași, cât și detalii despre cum poate o bancă de stat să aplice o dublă măsură, supraevaluând în cazul fiicei președintelui garanțiile pe care de obicei, în cazul oamenilor de rând, aceeași bancă le subevaluează.

Cât de senin poate cineva înfrunta disprețul opiniei publice, când ignoră fără probleme toate suspiciunile care planează în țară nu numai asupra Ioanei Băsescu, dar și asupra partenerului acesteia, avocatul Radu Pricop, descris de mass media ca un personaj specializat în mod misterios în achițiziționarea de drepturi litigioase sau în cazuri în care statul român a pierdut de i-au mers fulgii și a plătit despăgubiri record. Comparativ, telefonul lui tăticu, dat în sprijinul serviabilului bancher de stat Radu Ghețea, de la CEC, pare doar încă o scăpare compulsivă, că doar toată lumea știe și s-a obișnuit cu mâncărimile cumplite care-l împiedică pe controversatul nostru președinte să stea liniștit în preajma unui telefon.