Elena Băsescu - mare om, mare caracter

Recentul atac suburban executat de Elena Băsescu la adresa lui Theodor Stolojan, s-a centrat pe două teme, prima fiind vârsta sa înaintată, care l-ar face pe fostul premier al României mai apt de pensie decât de mandatul de europarlamentar. În primul rând că un asemenea atac lipsit de bun-simț este cu atât mai prăpăstios cu cât vine din partea unui personaj celebru pentru dificultățile de simplă lecturare a unui text pregătit de alții. La cum citește și cum se exprimă fiica președintelui, eram chiar curioși să asistăm la un discurs care să-i aparțină în totalitate. Ei bine, am văzut-o și pe asta și ne-am căit.

Cu toate supărările sale, EBA nu poate ascunde sub preș un detaliu clar ca lumina zilei: așa cum îi atacă acum, foștii săi colegi în PE au făcut zid în jurul ei când a ajuns acolo, propulsată de ambițiile și influența tăticului președinte de republică. Dacă nu era grupul compact al celor pe care-i murdărește acum prea ușor, putem estima că EBA ar fi fost pierdută. De altfel s-a și văzut, ori de câte ori a ieșit din raza de vigilență a colegilor săi, Elena Băsescu a comis boacănă după boacănă, nu de puține ori chiar în plenul înaltului for european. După toate estimările realiste, dacă ar fi avut noroc maxim și ar fi făcut rocada cu Cristi Preda în timp util, în cel mai bun caz dintre cele mai bune, EBA ar fi ajuns singură în PE. Fără să mai beneficieze de grupul protector al colegilor de odinioară, fata președintelui ar fi rătăcit pe coridoarele instituției, incapabilă să sesizeze momentele importante în care România are nevoie de sprijinul și acțiunea concertată a europarlamentarilor săi, indiferent de partidul care i-a propulsat acolo!

În al doilea rând și detaliul sesizat cu vioiciune mentală de ”bătrânul” Stolo, a fost neconcordanța principială a mesajului cu politicile europene conform cărora nu este permisă discriminarea pe criterii de vârstă, printre altele. Chiar dacă EBA nu mai râvnește la Bruxelles, un asemenea atac, pe criterii de vârstă, pune în dificultate PMP, care va trebui să poarte acest stigmat al discriminării din cauza excursiei făcute de mezina președintelui în decorul oratoriei.

Elena Băsescu își expune cu nonșalanță ridicolă prejudecățile, lăsând în seama noilor colegi sarcina dificilă de a enunța vârsta ideală a unui politician, dacă Ioana Petrescu e prea tânără și Stolojan e prea bătrân.

A doua temă este un nou record suburban al politicii de factură recentă, un record trist care trimite în retrospectivă la perioada de glorie a lui Corneliu Vadim Tudor, probabil politicianul cu cele mai multe procese de calomnie la activ. Atacul la viața personală a septuagenarului, cât și apropourile la preferințele sale sexuale nu sunt numai josnice și complet paralele cu valorile europene la care face apel Stolojan, dar sunt și prostești. Desigur că și în Europa se pot face speculații pe tema amantei președintelui francez, de pildă, mai ales în presa mondenă, dar niciodată n-o să vedeți politicieni aflați pe același palier și colegi într-un legislativ lovindu-se astfel. Nimeni nu ar supraviețui politic unui asemenea val de mizerie care s-ar întoarce imediat chiar împotriva celui care l-a declanșat.

Nici n-a pus bine piciorul în partid, că EBA a pus deja liderii populari într-o situație imposibilă: fie sfidează un tabu evident și îi administrează din start mezinei lui Băsescu dușul rece al unei rectificări publice, fie ignoră declarațiile agresive ale acesteia și acceptă tacit această poziționare compromițătoare, de partid aflat la periferia politicii europene. Elena Udrea era în prezidiu, chiar lângă roboțica președintelui și zâmbea satisfăcută când aceasta își recita mecanic insultele învățate pe de rost. Dar să nu uităm că Elena Udrea vine și ea de la periferia politicii, ea însăși este incapabilă să sesizeze grozăvia comisă. Cele două Elene au rezonat la unison în această chestiune, Udrea lansând prostia cu ”partidul tânăr și în blugi”, EBA considerând pesemne că o astfel de descriere o îndreptățește să-i împingă pe colegii mai bătrâni pe scări și să-i întrebe la mișto de ce se grăbesc...