Elena Udrea la Cotroceni. Bătălie în noroi

Elena Udrea candidează la preşedinţie. Ceea ce se vehicula demult printre comentatorii politici şi ceea ce speram să fie un simptom al scenaritei româneşti se va întâmpla. Elena Udrea la Cotroceni! Mă rog, în drum spre Cotroceni, nu contează. Cariera ei în politica mare a început la Cotroceni, probabil i se pare normal să continue acolo.

Elena Udrea se pregăteşte să dea cu capul de pragul de jos al Cotrocenilor, după ce 10 ani a plutit serafic pe deasupra mochetelor groase, fără să le atingă. Reacţia normală ar fi “treaba ei!”. Dar nu mai e doar treaba ei, pentru că atâţia ani ne-a băgat pe gât o imagine a ei pe care acum ne cere s-o luăm de bună, pentru că aşa e ea. Nu e.

Toate argumentele ei în favoarea propriei candidaturi sunt de fapt contraargumente şi asta arată cât de distorsionată este imaginea politicienilor despre ei, cât de tare ameţeşte puterea şi cât de mult se poate minţi singur un om.

Citeşte şi: Traian Băsescu se duce să o ungă pe ELENA UDREA PREŞEDINTE

Elena Udrea spunea odată despre sine că ar fi un candidat ideal pentru că are notorietate de 100%. Aşa este, numai că 98% din notorietatea asta este negativă. Adică părerea românilor despre ea este proastă. Toţi românii au auzit de Elena Udrea, însă majoritatea lor covârşitoare au o părere proastă despre ea.

Că o asociază cu Traian Băsescu, că o invidiază pentru maşinile de lux (bărbaţii) sau pentru pantofii şi poşetele serie limitată (femeile), că electoratul în general face o judecată sumară (toţi fură, toţi sunt la fel, toţi se-mbuibă), toate astea compun imaginea pe care o au românii despre ea şi nu imaginea pe care crede ea că o au oamenii despre ea.

Mai spunea Elena Udrea că e singura care poate face faţă confruntării cu un contracandidat-bărbat. Nici asta nu e în avantajul ei, chiar dacă o avea dreptate. Am văzut cum într-o emisiune tv, singură în faţa camerei, a măturat pe jos cu cinci sau şase barbaţi din studio care încercau să o-nghesuie la colt. N-am reţinut nimic din ce-a spus, în afară de tonul de cretă care zgârie tabla, cu care i-a dominat pe masculii adăpostiţi în siguranţa studioului.

Nu ştiu ce vă doriţi voi de la un preşedinte, dar eu sigur nu vreau să văd o femeie cum scoate din poşeta Vuitton şişul şi boxul şi cum îşi suflecă mânecile de la sacoul scump ca să vedem pe dedesubt tatuaje de marinar.

Rezistenţa la tăvăleală, disponibilitatea de a sări la bătaie nu sunt caracteristici dobândite la ea, ci înnăscute. De-aia este atât de compatibilă cu Traian Băsescu, de-aia a câştigat atât de multă încredere din partea lui, de-aia e cam ultima din vechea gardă rămasă lângă el, de-aia e gladiatorul favorit al împăratului. Să ne amintim că actualul preşedinte declara că el coboară şi în mocirlă pentru o chelfăneală, dacă acolo e amenajat ringul.

Principalul ei mesaj este legat de luptă, de conflict. Chiar şi azi, la anunţarea candidaturii, a vorbit despre „zece ani de loialitate, zece ani de luptă”. Cu loialitatea am văzut cum stă, dacă ne uităm la anturajul ei. Au fost câteva nume de intelectuali respectabili pe care şi le-a legat breloc la cheile de la maşină şi le scotea pe masă de câte ori avea nevoie. Acum nu mai e niciunul. Cu lupta vedem cum e, n-o să se termine niciodată.

Citeşte şi: Planul Elena Udrea - candidatul PMP pentru Cotroceni intră în linie dreaptă

Încerc să-i evaluez calităţile de om politic şi de candidat fără să pun accent pe faptul că e femeie (nici nu pot să fac abstracţie de asta). Nu am nimic împotriva femeilor în politică, nici chiar la nivelul ăsta. E o noutate la noi, însă tocmai aici e pericolul: să punem această candidatură în rândul celor exotice, în rând cu Ninel Potârcă sau alte personaje interesante care vor să apară la televizor. Elena Udrea e un politician al cărui scop e puterea, nu celebritatea de-o lună în campania electorală. Celebritate are, şi nu de-o lună, ci de zece ani. Din păcate, cam cu atât s-a ales în ăştia zece ani: cu notorietate. Dacă ăsta e criteriul unic, să candideze Hagi şi Ilie Năstase.

PS. Există şi lucruri bune legate de numele Elenei Udrea. Schimbarea brandului de ţară de la obsesia noastră cu litoralul la Carpathian Gardens, chiar şi cu frunza aia care a costat 100.000 de euro, s-a întâmplat în timpul mandatului Elenei Udrea la Ministerul Turismului. S-a reuşit, după mulţi ani în care s-a încercat lipirea brandului de ţară de un litoral falit - unde turiştii se duc cu sutele de mii să fie sfâşiaţi de prădătorii de pe plajă - focalizarea atenţiei pe munţi, păduri, sălbăticie, tradiţii, adică am reuşit să scoatem profit din faptul că trăim ca alţii acum câteva sute de ani. Chiar şi atât, am reuşit să smulgem admiraţia prinţului Charles, ceea ce nu-i puţin lucru.