Epitaf pentru un pion

Mai pune distinsul viitor fost candidat și pun pic de sare pe rana colegilor săi deveniți peste noapte adversari, adăugând că îşi va duce "candidatura până la sfârşit", chiar și fără susţinerea PMP, din "datoria morală" faţă de susţinătorii săi şi de societate.

Ce fel de datorie morală nebuloasă poate avea Diaconescu față de un grup de susținători care de fapt nu există? Cu atât mai puțin se înțelege ce fel de datorie morală resimte acesta față de o societate care abia a început să afle de domnia sa, pe măsură ce susținătorii Elenei Udrea au trecut la eliminarea sa politică... Dacă fostul ministru de Externe se adresează strict celor care s-au înscris pe pagina sa de Facebook, declarația eșuează în derizoriu, căci aceștia vor dispărea așa cum au apărut: la ordinul viitoarei candidate a PMP la prezidențiale. Dar dacă tot a ajuns la capitolul introspecției lucide și a datoriilor morale pe care le resimte, Cristian Diaconescu nu ar trebui să se raporteze la un electorat care practic nu-l cunoaște și ar fi mai indicat să-și amintească de actualii dar mai ales foștii colegi, care nu l-au uitat. Da, o datorie morală față de aceștia ar putea deveni un episod interesant, poate chiar purificator în cariera sa politică, mai ales dacă această datorie l-ar determina să facă publice toate manevrele, intrigile și mașinațiunile unui partid extras cu forcepsul din strategiile prin care Traian Băsescu și-a propus pe termen lung supraviețuirea, prin propulsarea cu orice preț a Elenei Udrea în cursa pentru Cotroceni.

Ar fi naiv să credem că astfel traseistul Cristian Diaconescu  s-ar putea albi și ar putea scăpa de toată mizeria în care s-a băgat, dar cu siguranță că s-ar putea scutura de bucățile mai mari de noroi...