Eschivele miniștrilor liberali
România are două Guverne din umbră: unul în opoziție cu totul, complet, cel al PDL, iar celălalt, o jumătate de Guvern, format din miniștrii PNL, susținuți de asemenea de un partid al cărui lider, Crin Antonescu, declară că se află oarecum în opoziție. Spre deosebire de miniștrii PSD, care mai ies din când în când cu vești bune, liberalii au reușit până acum să se facă remarcați doar prin scandalurile în care au fost implicați.
Recent, puși în fața unei slabe colectări a taxelor și impozitelor, atribuție care intră în sarcina ANAF-ului aflat în subordinea ministerului de Finanțe, condus de Daniel Chițoiu, liberalii s-au gândit că cel mai bine ar fi să distragă atenția de la această problema aflată în curtea lor. Astfel, au aruncat în spațiul public zvonuri referitoare la creșterea cotei unice, atenția îndreptându-se asupra premierului Ponta, PNL pozând în victimă a unei conspirații social-democrate și în vrajnic apărător al impozitului unic de 16%, Chițoiu afirmând chiar că liberalii vor renunța la guvernare dacă acesta va fi mărit. Această strategie s-a întors împotriva lor odată cu scandalul cărnii de pui, când în atenția mass-media a reintrat gradul ridicat al evaziunii fiscale. Nemaiavând pe cine să dea vina, Chițoiu a preferat să tacă, lăsând comunicarea în sarcina premierului.
Un alt subiect care necesită un răspuns din partea unui ministru liberal este scumpirea călătoriilor cu metroul. O creștere a prețurilor cuprinsă între 25 și 33% necesită cel puțin o explicație din partea ministrului Ramona Mănescu. Cu toate acestea, domana Mănescu tace, iar această tăcere este inexplicabilă. Doamna ministru nu poate spune că este ocupată cu autostrăzile, deoarece acestea intră în atribuțiile ministrului Șova, nici cu pregătirea pentru iarnă, deoarece, de asemenea, CNADNR ține de Dan Șova.
Cel mai probabil, miniștrii PNL preferă să lase toată activitatea de comunicare în sarcina primului-ministru, pentru că astfel toată atenția se va îndrepta asupra șefului Executivului, iar odată cu atenția, și responsabilitatea în ochii electoratului. PNL evită să iasă în față pe materii ce țin de guvernare, în speranța că, la nivelul imaginii, PSD va „încasa” și pentru el. În schimb, liberalii nu au nicio problemă în a critica „pe față” Guvernul. Cele două acțiuni sunt complementare: pe de o parte, prin faptul că nu sunt la fel de vizibili precum colegii lor social-democrați, liberalii dau senzația că toate lucrurile, dar mai ales cele cu impact negativ la nivelul imaginii, țin de PSD, iar pe de altă parte, de la nivelul liderilor PNL care nu sunt membri ai Guvernului, întăresc această senzație prin criticile aduse Executivului. E ca atunci când eram copil și spărgeam ceva prin casă: întotdeauna când venea mama dădeam vina pe fratele meu. Această strategie este însă o sabie cu două tăișuri, deoarece PNL încearcă să evite erodarea adusă de guvernare, însă în același timp liberalii se plâng de multe ori că pesediștii își asumă meritele și realizările lor.