Familia Băsescu face România de râs în presa străină

DOSARUL BĂSESCU-BERCEA. Prestigioasa publicație l-a taxat de curând pe încăpățânatul Băsescu, persiflându-l cu ironie ucigătoare pentru obstinația cu care se cramponează de putere și inconștiența prin care transformat scena politică din România într-o adevărată telenovelă sud-americană. Dar ce motive au determinat publicarea unui astfel de pamflet caustic în The Economist în locul unui articol – așa cum remarca însuși primul ministru Victor Ponta- despre creșterea economica sau reformele structurale din energie. Răspunsul la această întrebare trimite la esența tutror problemelor cu care se confruntă în prezent România: Traian Băsescu. Faptul că imaginea țării este în continuare negativă într-o publicație de talia The Economist, se explică foarte simplu prin cele două perspective esențiale din care publicația amintită ne analizează.

Din punct de vedere economic, analiștii de la The Economist nu au cum să facă abstracție de detaliul că după zece ani de Traian Băsescu și patru ani de guvernare nestingherită a PDL, partidul pe care l-a controlat cu mână de fier chiar și împotriva interdicțiilor constituționale clare, România a ajuns la limita de jos a non-performanței economico-politice, o victimă neajutorată în contextul crizei mondiale. Aceiași analiști nu pot ignora nici faptul că în mai puțin de doi ani de la debarcarea guvernului PDL controlat din umbră de același Traian Băsescu, echipele conduse de Victor Ponta au înregistrat nu numai că au stabilizat situația României, dar au și înregistrat rezultate economice și finaciare notabile, remarcate în toate analizele internaționale și aplaudate în toate forurile de profil.

Toate aceste rezultate ale guvernelor USL, respectiv USD, în condițiile în care atât miniștrii cât și premierul însuși au fost în tot acest timp țintele unor atacuri politice și nu numai, veritabile acte de sabotaj susținute de același Traian Băsescu.

Din punct de vedere politic, analiștii The Economist nu pot ignora că într-o țară membră a Uniunii Europene, chiar dacă este doar la periferia acesteia, un președinte asupra căruia planează suspiciuni de implicare în activități ilegale, nu își prezintă imediat demisia, sfidând deopotrivă proprii cetășeni, evidențele compromițătoare împotriva sa și a familiei sale, dar și votul masiv al propriului Parlament, care-l somează deja public să demisioneze. În aceste condiții, cum poate The Economist să ignore sfidarea nonșalantă a unui Băsescu care se expune disprețului european chiar la Bruxelles?