Fără compasiune, la președinție e pustiu

Partizanii lui Ghioniohannis au sărit ca arși să justifice, scuze sau măcar să explice acceptabil episodul compromițător desfășurat în studioul Gândul, alături de Claudiu Pândaru. Pentru că povestea cu ”omul faptelor, nu al vorbelor” era cam fumată, majoritatea a încercat să explice scena prin ”inaderența” lui Ghiniohannis la sinuozitățile limbii române. Explicația nu prea ține. L-am văzut și revăzut pe candidatul ACL în coliziunile sale cu nuanțele unei limbi pe care, într-adevăr, nu o stăpânește la un nivel acceptabil. De la episodul ”politrucului” până la cel în care același sublinia că până și unui politician se cade să-i fie lăsată o fărâmă de... viață publică, ideea care persistă este că Ghiniohannis are nevoie de un translator cu viteză de reacție peste medie.

Iar în acest caz, explicit, Ghiniohannis a avut de răspuns unei întrebări simple, directe, fără complicații: Ce le transmiteți profesorilor? Dacă răspundea ”multă ciocolată!” am fi fost poate de acord că edilul Sibiului n-a înțeles întrebarea. Ghiniohannis a înțeles însă foarte bine și, în plus, a răspuns instinctiv, exact cum ți se cere la un interviu de angajare. Dovadă că i-a și picat fisa și a început jenat să se justifice. Or, într-un astfel de caz cine se scuză, mai rău se acuză. Dacă Pândaru ar fi avut în platou un comediant, nimeni nu ar fi insistat să ia de bun ceva ce nu poate fi mai mult de o simplă mostră de spontaneitate și umor, chiar dacă prea negru. Un comediant este torturat de poanta pe care trebuie să o spună, atunci, pe loc și cu orice preț. Un președinte de stat însă va fi deseori în situația să-și cumpănească fiecare virgulă a unor declarații la care este posibil să lucreze o armată de consilieri.

Ghioniohannis a scăpat deci exact ce avea în gușă și, ca-n bancul cu pasărea care pe limba ei piere, și-a cam luat Auf Wiedersehen cu această declarație de la procente importante, aparținând mai ales celor care au realizat brusc că în persoana sa vor avea probabil un președinte lipsit de tact, compasiune și empatie. Mai mult decât atât, colegii săi din alianță vor fi realizat și ei că nu prea există un politician mai năpăstuit decât acela care nu înțelege că în primul rând trebuie să se adreseze și să obțină sprijinul și voturilor din breasla proprie, în cazul de față al profesorilor. Nu credem că ne permit regulile jurnalismului să menționăm aici ce considerăm că a obținut Ghioniohannis de la profesori, cu vârf și îndesat, ca răspuns la ofensa amintită...